Românii au inventat oina, dar tot ei au îngropat-o. Deşi oina este sportul nostru naţional, în timpul anului foarte rar spre deloc auzim câte o ştire la televizor despre această disciplină. Despre discutat la o cafea cu prietenii pe marginea acestui sport nici nu mai încape vorba.
Cu toate acestea, mai sunt încă localităţi în care există cluburi sportive de oină. În momentul de faţă, în ţară sunt 40 de cluburi, iar judeţul Teleorman se mândreşte cu 3 dintre ele: CS Atletico Alexandria, CS Juventul Olteni şi CS Viaţă Nouă Olteni.
Până în urmă cu mai mulţi ani, judeţul nostru a avut o adevărată tradiţie în practicarea acestui sport. Dovadă este câştigarea campionatului naţional de juniori în anul 1977 de către Automatica Alexandria. O altă echipă cu tradiţie a judeţului Teleorman a fost şi Avîntul Băduleasa. Echipa a câştigat Spartachiada (competiţie sportivă de amploare care cuprindea mai multe sporturi şi care se desfăşura în mai multe etape eliminatorii) de vară în anul 1958.
Declinul oinei a început după Primul Război Mondial, atunci când fascinaţia fotbalului, a boxului, a curselor de cai sau de automobile a pus în umbră oina.
Mai mulţi învăţaţi ai perioadei respective, printre care Demostene Botez sau Mihail Sadoveanu au încercat din răsputeri ”revigorarea” oinei, dar interesul elevilor pentru un sport care nu atrăgea atenţia publicului şi nici nu permitea urcarea pe scara socială a scăzut rapid.
Mihail Sadoveanu vedea în decăderea oinei victoria sporturilor practicate pentru câştig şi deliciul spectatorilor.
Campionatele şcolare erau organizate cu dificultate, iar demonstraţiile de popularizare organizate în pauzele meciurilor de fotbal au dispărut treptat. Nici Federaţia Română de Oină, fondată în 1932, nu a fost lipsită de probleme, în 1937 ea trebuind să fuzioneze cu cea de gimnastică pentru a supravieţui.
O revenire a sportului nostru naţional a fost după cel de-Al Doilea Război Mondial. La 29 iunie 1949, conducerea Partidului Muncitoresc Român a adoptat o decizie în favoarea reintroducerii oinei. Mai târziu, în cadrul „Daciadei“, au fost organizate întreceri de oină. Dar nici deciziile luate de autorităţile comuniste nu au salvat sportul naţional românesc de la uitare.
Aspecte specifice ale acestui sport au fost ”furate” de mai multe ţări şi transformate în noi sporturi cu priză la publicul larg. În America oina poartă numele de „baseball” şi este unul dintre cele mai populare sporturi de peste ocean. În Franţa se numeşte „ paume”, în Finlanda „palsepool”, iar germanii i-au dat numele de „schlagball”.
Este trist ca o naţiune să nu-şi promoveze sportul naţional.

C. DUMITRACHE