Zootehnia, un colac de salvare pentru fermierii din România
Într-o analiză privind scăderea drastică a preţurilor la cereale în acest an, în special al grâului, spuneam că una dintre cauzele pentru care marii „traderi” îşi fac de cap pe piaţa românească a cerealelor este prăbuşirea zootehniei, care ar fi putut prelua aproape jumătate din producţiile de grâu, orz şi porumb, dacă am fi menţinut măcar efectivele din 1989.
Am ajuns să importăm 6-70% din carnea de porc pentru prelucrare şi consum, deşi cândva eram exportatori. Importăm carne de pui în cantităţi uriaşe, deşi înainte de 1989 numai în Teleorman existau peste 10 ferme de profil.
Atât pentru animale, cât şi pentru păsări e necesară hrană, care în proporţie covârşitoare este constituită sau fabricată din cereale. Aşa că vă imaginaţi ce cantităţi de cereale erau necesare înainte de 1989, când în România se creşteau peste 14,5 milioane de porci, 6,3 milioane de bovine şi peste 7,2 milioane de oi.
Azi mai avem în jur de 5 milioane de porci, majoritatea în gospodăriile populaţiei, 2,2 milioane de bovine, cele mai multe aparţinând persoanelor fizice, iar efectivele de oi s-au redus cu peste 60%.
Aşa că România a importat numai de la începutul acestui an peste 65.000 de tone de carne de porc şi a exportat de 6-7 ori mai puţin.
Asta şi pentru că exporturile autohtone de carne de porc au fost, dar şi de porci vii, au fost grav afectate de restricţiile impuse României de Uniunea Europeană din cauza evoluţiei pestei porcine clasice, pentru care veterinarii noştri foloseau vaccinuri.
Livrările de carne în carcasă şi produse procesate din carne de porc provenind de la firme româneşti au fost interzise pe piaţa Uniunii Europene din anul 2003 şi abia acum se speră că din 2014 România ar putea relua livrările către Europa iar comerţul cu porci vii în interiorul ţării ar putea fi reluat.
Dar cea mai bună veste pentru zootehnia românească a venit în vara acestui an dinspre China. Reprezentanţi ai Administraţiei Generale pentru Controlul Calităţii, Inspecţiei şi Carantinei din China (AQSIQ) au venit în România şi în urma verificărilor efectuate au stabilit că România îndeplineşte condiţiile pentru efectuarea exportului de carne proaspătă în China, încheind totodată un Memorandum şi o serie de Protocoale de colaborare în domeniul sanitar-veterinar şi cel al alimentelor cu Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în vederea demarării exporturilor de carne de porc şi produse din carne de porc.
Dacă la anul am avea 6 milioane de porci în ferme zootehnice şi 3 milioane de bovine în condiţii de creştere intensivă, o mare parte din recoltele viitoare ar ava un debuşeu sigur şi ar fi bine şi pentru crescătorii de animale, şi pentru fermieri.
Să sperăm că guvernanţilor noştri le va veni mintea cea de pe urmă a românului şi vor încuraja dezvoltarea zootehniei, împuşcând doi iepuri dintr-un foc. Pe de o parte valorificarea superioară, eficientă şi sigură a unei mari părţi din producţia cerealieră, iar pe de alta fermierii vor beneficia de contracte sigure pentru o parte din recoltă şi prin valorificarea acesteia îşi vor asigura măcar capitalul de funcţionare şi nu vor mai fi presaţi de creditori, plata datoriilor fiind una din cauzele care-i împing să vândă „la capul locului”, cu preţurile dictate de marii traderi.
Germania, Olanda, Franţa şi Belgia sunt bune exemple de valorificare superioară a cerealelor prin transformarea lor în proteină animală, care merge al dracului de bine la export.
Iar dacă ne gândim la cât poate absorbi o piaţă de peste 1,3 miliarde de oameni, orice alte argumente sunt de prisos. Zootehnia poate salva România.
C.O.
Despre autor
