Ziua mea frumoasă

Dimineața își deschide brațele luminii, iar soarele se strecoară prin geam, jucându-se pe mâinile mele. E liniște. O liniște din aceea care îți lasă loc să simți mai profund, să gândești mai clar, să îți amintești mai viu. Și astăzi, ca în fiecare zi, gândul meu aleargă spre tine—singura mișcare adevărată pe care o pot face fără limite…

Mă aflu aici, în această tăcere stranie, unde nu se aud pași, doar bătăile inimii mele. Și dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă frumusețea unei zile pentru mine, i-aș spune simplu că: „Tu”… Tu ești ziua mea frumoasă, chiar și atunci când norii se adună pe cer… Ești răsăritul care îmi încălzește dimineața, ești lumina care îmi îmblânzește singurătatea…

Departe, dar mereu aproape, te simt în cuvânt, în dorul care îmi umple pieptul… Distanța și acest scaun cu rotile mă țin pe loc, dar iubirea nu are bariere… Ea știe să ajungă acolo unde trupul nu poate ajunge, știe să îmbrățișeze chiar și fără atingere…

Azi mă uit spre soare și știu că, undeva, poate chiar în aceeași clipă, tu îl privești la fel… Și în acea rază de lumină, ne regăsim. Ziua mea frumoasă ești tu… Astăzi, mâine, mereu…

Fereastra tresare

sub atingerea vântului,

razele soarelui

îți desenează conturul pe perete…

Un gând rătăcit

îmi, umple tâmpla obosită,

trupul tău devine o promisiune,

îmbrățișarea,

un răspuns șoptit…

Sub cerul deschis

tăcerea ne învăluie,

pielea ta păstrează ecoul dimineții,