ZBOR CUTEZĂTOR

(Scriitorului Mihail Tănase autorul romanului ZBOR TĂCUT)

Privesc vrăjit spre înălțimi semețe,

Cu piscuri albe de zăpezi și ger,

Și încântat de a lor frumusețe,

M-aș avânta în zbor până la cer.

Ca șoimul ce pe boltă se rotește

De-aș avea aripi aș zbura și eu,

E visul meu ce nu se mai sfârșește,

Mă macină și lăcrimez mereu.

Potrivnica mea soartă mă încearcă,

Din brațe fără milă m-a lăsat,

Mă simt fără de vâsle într-o barcă,

Plutind către un țărm îndepărtat.

Și totuși țărmul depărtat apare,

Drumul e lung și rănile mă dor,

Caut un far în nesfârșita zare

Să îmi arate portul salvator.

Dorința nu s-a lăsat așteptată,

Portul speranței l-am descoperit

Și de la el, pășind pe prima treaptă,

Un om cutezător am devenit.

Fiindu-mi greu să merg tot mai departe

Mi-am așternut gânduri în manuscris,

Apoi le-am adunat în prima carte

Și-n zbor tăcut, m-am apucat de scris.

”Copilul din interior” mă cheamă

Să zbor mereu mai sus spre infinit,

Și din condei mi-am făurit o armă,

Care m-a ajutat și-am biruit.

Am fost un Don Quijote fără teamă,

Cu morile de vânt m-am înfruntat

Și am iubit o ”Desdemonă”-n taină,

Ce aripi și sens vieții mi-ar fii dat.

Rețeta fericirii mă-ndemnase

S-o port în suflet ca pe-un giuvaer,

Să ne legăm prin fire de mătase,

Pornind în zbor tăcut până la cer.

Voi ce nu ați trăit astfel de clipe

Nu știți ce înseamnă suflet prăbușit,

Care a trebuit să se-nfiripe,

Din propria cenușă- miracol împlinit.

Un nume din acorduri de violă,

MIRELA- visul meu de a trăi,

Un nume ca o magică parolă,

Mi-ar fi deschis seiful inimii.

Dar Domnul mi-a aprins din nou lumina

Și noi ”Versuri de aur ” v-am creat.

De mână cu îngerul meu ALINA,

În zbor cutezător m-am avântat.

Mihai Evoescu

Despre autor