Vortexul iubirii
Mi-e inima înghețată, ca o floare surprinsă de gerul toamnei. Cu mult timp în urmă, ea a fost prinsă într-un vortex al iubirii, o vijelie de sentimente și trăiri care a schimbat totul.
Am crezut că își va reveni, că va topi gheața și va înflori din nou, odată cu împachetarea singurătății în poezie. Dar nu a fost decât speranță risipită în întuneric.
Îmi amintesc cum fiecare bătaie a inimii mele era un ecou al numelui tău. Cum fiecare privire, fiecare atingere, fiecare zâmbet era o promisiune de eternitate. În acel vortex, timpul nu mai conta, și noi eram doar două suflete doritoare de fericire.
Apoi, totul s-a schimbat. Gheața a început să se răspândească în mine, să înghețe fiecare sentiment, fiecare amintire. Dar inima nu a putut să închidă ușa iubirii, să o lase să plece.
Acum stau aici, cu inima înghețată, privind în întuneric. Speranța a devenit o umbră, iar iubirea noastră e doar o amintire. Poate că undeva, într-un colț al universului, există o rază de lumină care să ne aducă înapoi. Până atunci, voi continua să scriu poezii, să împachetez singurătatea în cuvinte și să aștept să se topească gheața din mine.
Mihail TĂNASE
Despre autor
