Violența împotriva copiilor o realitate ascunsă
În România anului 2025, în ciuda progreselor legale și sociale, zeci de mii de copii trăiesc în medii violente. În multe familii, abuzul fizic, verbal sau emoțional este o parte „obișnuită” a educației.
Datele oficiale prezentate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) și ONG-uri de profil arată o imagine gravă -peste 1
4.000 de cazuri de abuzuri asupra copiilor au fost înregistrate oficial în anul 2024. Dintre acestea, peste 65% s-au petrecut în familie.
În realitate, doar 1 din 5 cazuri ajunge la autorități – restul rămân neraportate.
Cel mai frecvent tip de violență este abuzul verbal și emoțional, urmat de abuzul fizic și neglijarea.
Multe victime nu cer ajutor, iar comunitatea adesea ignoră semnalele de alarmă. România se află printre țările europene cu cele mai multe cazuri de abuz asupra minorilor.
Violența împotriva copiilor nu înseamnă doar bătaia. Ea poate lua forme multiple: violență fizică – lovire, trântire, împingere, lovire cu obiecte; violență verbală – țipete, insulte, înjurături, umilire publică; violență psihologică – ignorare, intimidare, amenințări, control excesiv ;violență emoțională – respingere, retragerea afecțiunii, izolare ;neglijare – lipsa îngrijirii, alimentației, educației sau siguranței; violență sexuală – atingeri neadecvate, exploatare sau abuz sexual.
Toate aceste forme lasă urme adânci în dezvoltarea copilului, chiar dacă unele nu se văd imediat.
Copiii care trăiesc în medii abuzive dezvoltă adesea: anxietate și depresie, stima de sine scăzută, comportamente agresive sau izolate, dificultăți școlare și de concentrare, tendințe de auto-vătămare sau suicidare, dependențe în adolescență sau la maturitate.
Conform UNICEF, copiii abuzați au de 4 ori mai multe șanse de a dezvolta boli psihice sau de a deveni, la rândul lor, agresori în viața adultă.
Mulți părinți nu realizează că își traumatizează copilul – nu văd limitele dintre disciplină și abuz.
Legea nr. 272/2004 interzice expres orice formă de violență asupra copilului.
Codul penal prevede pedepse pentru abuz, vătămare corporală și neglijență.
Există mecanisme de intervenție prin Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).
Însă multe cazuri nu sunt raportate, anchetele durează foarte mult , copiii retrași din familii abuzive ajung în centre aglomerate, nu în medii calde și de sprijin.
Un copil lovit, umilit sau ignorat nu va fi un adult sănătos emoțional. Va fi un tânăr rănit, confuz, poate chiar violent.
Tăcerea și indiferența sunt forme de complicitate. Fiecare copil are dreptul să crească într-un mediu sigur, să fie iubit, ascultat și respectat.
Adriana VENE
Despre autor
