Veghe
Iubito, adesea mă trezesc în miez de noapte, cu ochii înlăcrimați, gândindu-mă la tine. Îmi simt sufletul greu și plin de dor, iar lacrimile care alunecă pe obrazul meu e un sărut pe care ți-l trimit din adâncul inimii.
Odată, mi-ai spus că dragostea adevărată nu se pierde niciodată, că rămâne vie în fața timpului. Acum, când sunt departe de tine, mă agăț de aceste cuvinte ca de o ancoră în furtuna uitării. Ochii mei, plini de lacrimi, se închid și încearcă să te regăsească în amintiri.
În fiecare dimineață, mă trezesc cu speranța că poate azi vei reveni, că poate, într-un fel, vei reuși să treci prin zidul acesta invizibil care ne desparte. Până atunci, voi continua să trăiesc din amintiri, sărutând clipele pe care le-am trăit împreună. Ochii mei înlăcrimați vor continua să îți șoptească numele în tăcerea nopții, iar sufletul meu va păstra vie flacăra dragostei noastre.
Mihail TĂNASE
Despre autor
