Variaţiuni pe aceeaşi temă

La sfârşitul lunii octombrie a anului trecut, vicepreşedintele PNL, Sorin Frunzăverde, a solicitat Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) înregistrarea mărcii „Partidul Naţional Popular Liberal”. El a declarat atunci că a făcut acest lucru pentru „a securiza şi consolida termenii „liberal” şi „popular”.
De remarcat că cererea a fost făcută în nume propriu, prin intermediul unei firme de avocatură.
Dar cel mai important lucru pe care l-a făcut atunci Frunzăverde a fost precizarea că nu este vorba de un proiect politic care să ducă la ruperea PNL, pe care el îl consideră singura formaţiune autentică de dreapta de pe scena politică românească.
Atunci pentru cine pregăteşte Frunzăverde o marcă gata înregistrată? Cei care sunt la curent cu istoria PDL îşi amintesc că în 2011, Sorin Frunzăverde şi Vasile Blaga doreau schimbarea denumirii Partidului Democrat Liberal în Partidul Popular, pentru ca formaţiunea politică să capete „o haină mai europeană”, dar s-au izbit de opoziţia „conservatorilor” din partid şi proiectul a eşuat.
Chiar dacă Frunzăverde a plecat din PDL, Vasile Blaga n-a renunţat, şi poate de aceea moţiunea sa se numeşte „România Dreaptă. Politică Dincolo de Lozinci.”
În războiul clasic, orice bătălie decisivă începea cu „pregătirea de artilerie”, adică prin bombardarea poziţiilor inamicului, care să ducă la slăbirea lui.
Cam aşa pot fi considerate evenimentele care s-au petrecut în PDL în ultimul an, în urma cărora partidul prezidenţial a pierdut puterea, plecarea lui Frunzăverde reprezentând începutul sfârşitului guvernării Ungureanu.
Sâmbătă, 23 martie, urmează bătălia decisivă din PDL, care, de fapt, nu se duce pentru resuscitarea unui partid aflat la finalul unui proces de disoluţie, ci pentru smulgerea unei hălci cât mai mari din partid, de către câştigător.
Şi aşa cum toată evoluţia şi involuţia PDL a fost legată strâns de Traian Băsescu, şi acest moment de destrămare îl are în centrul său pe locatarul de la Cotroceni, care vrea să-şi asigure rămânerea la nivel înalt în politică. Dar pentru asta are nevoie de un vehicul politic, de un partid care să nu-i „iasă din vorbă”.
De aceea au fost aruncate în luptă Elena Udrea şi Monica Macovei, care chiar dacă nu vor câştiga bătălia internă, vor face victoria lui Blaga una fără glorie.
Se urmăreşte nu numai minimalizarea victoriei previzibile a lui Blaga, dar şi aducerea către tabăra prezidenţială a cât mai multora dintre liderii importanţi şi influenţi, care împreună cu nou înfiinţata Alianţă DA a lui Ungureanu şi Pavelescu să formeze nucleul viitorului partid prezidenţial.
Această strategie e ticluită pentru a sabota posibila refacere a celeilalte variante a Alianţei DA, prin alăturarea sau absorbţia PDL-ului lui Blaga „de” sau „de către” PNL.
Şi într-un caz, şi în altul, gruparea Blaga are asigurate două capete de pod solide, Sorin Frunzăverde şi Mihai Stănişoară. Iar alăturarea sau fuziunea PNL-PDL ar facilita cuplarea liberalilor la agenda populară şi eventuala intrare a liberalilor în grupul Popularilor Europeni.
Deşi e doar o ipoteză de lucru, nu este exclus ca această supoziţie să devină realitate, având în vedere că şi Crin Antonescu şi alţi fruntaşi liberali au vorbit despre o apropiere de doctrina liberă.
Dar cum şi în politică funcţionează legea fizicii care spune că nimic nu se câştigă, nimic nu se pierde, ci totul se transformă, s-ar putea ca zvonurile privind desprinderea din PNL a grupului dizident, Tăriceanu, Chiliman, Moisescu şi a grupului lor de susţinători, am putea vorbi şi de o a treia variantă a Alianţei DA, în care liberalii dizidenţi s-ar alătura partidului prezidenţial nou creat.
Dar până sâmbătă mai sunt doar 48 de ore, aşa că nu ne mai batem capul cu ipoteze şi vom aştepta derularea evenimentelor, pentru a constata dacă am avut dreptate sau nu.

Şt. B.