Vaccinarea a scăzut dramatic la copiii din România

Tot mai mulți părinți aleg să nu-și vaccineze copiii, arată datele unui studiu calitativ complex al Salvați Copiii România. Acest lucru a dus la o scădere progresivă a ratelor de acoperire vaccinală pentru ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), în special pentru doza a doua administrată la 5 ani, care a ajuns în unele comunități până la doar 20%, în condițiile în care România a înregistrat 77.8% dintre toate cazurile de rujeolă din UE.

Potrivit datele culese pentru copiii născuți în anul 2018, acoperire măsurată la două doze, arată că media națională a vaccinării pentru ROR este de 69,4% (urban – 68,5%, rural – 70,6%), cu discrepanțe mari între județe:

-cea mai mare rată – Giurgiu 97.5%;

-cele mai mici rate – Neamț (44,9%), Hunedoara (48,6%), Caraș-Severin și Suceava (ambele cu 53,3%).

În cazului vaccinului pneumococic, din datele culese, pentru copiii născuți în luna iulie 2023, acoperire măsurată la trei doze, reiese că media națională este de 63,1% (urban – 65,6%, rural – 59,8%), cu:

-cea mai mare rată în Giurgiu – 95,6%;

-cele mai mici rate în Suceava (33,3%), Arad (36,6%) și Hunedoara (40,1%).

Principalele cauze identificate de studiu țin de carențele informaționale, de dezinformarea din social media, precum și de bariere sistemice, cum ar fi birocrația excesivă, lipsa resurselor materiale, desființarea vaccinării în școli și lipsa transportului.

Analiza datelor privind acoperirea vaccinală în perioada 2020-2024 evidențiază o tendință îngrijorătoare de scădere pentru cele două vaccinuri obligatorii, cu implicații semnificative pentru sănătatea publică. Scăderea ratelor de vaccinare a avut un impact epidemiologic semnificativ, evidențiat cel mai clar prin apariția epidemiei de rujeolă din decembrie 2023.

Deosebit de îngrijorătoare este afectarea disproporționată a copiilor sub un an, trei dintre decesele cauzate de rujeolă fiind înregistrate la cei cu vârste între 7 și 8 luni, care nu erau încă eligibili pentru vaccinare.

Există diferențe semnificative între mediul urban și rural, unde ratele de vaccinare sunt constant mai scăzute. Legislația internă din România nu este tranșantă în ceea ce privește caracterul obligatoriu sau opțional al vaccinării copiilor. Deși această dualitate legislativă creează un context juridic ambiguu, legea subliniază importanța implementării vaccinării ca măsură esențială pentru sănătatea publică.

Studiul a identificat patru tipuri principale de bariere în calea vaccinării din perspectiva medicilor de familie și a asistenților medicali comunitari:

Barierele atitudinale și comportamentale includ reticența post-COVID-19, refuzul categoric al unor comunități și frica de reacții adverse.

Barierele socio-culturale sunt reprezentate de aspecte culturale, lingvistice, religioase și mobilitatea ridicată a familiilor.

La nivel informațional, impactul negativ al mass-media, dezinformarea pe rețelele sociale și miturile despre vaccinare reprezintă obstacole majore.

În plus, există bariere sistemice precum birocrația excesivă, lipsa resurselor materiale, desființarea vaccinării în școli și lipsa transportului.

Din interviurile realizate rezultă faptul că atât medicii de familie, cât și asistenții medicali comunitari identifică o reticență generală și un interes scăzut cu privire la vaccinul anti HPV. Interesul scăzut apare atât în rândul părinților, cât și în rândul unor medici. Această provocare este marcată de absența informării.

Din analiza interviurilor reiese că relația medicilor de familie cu părinții este complexă și variază semnificativ. Mulți medici raportează comportamente de evitare din partea părinților, care amână constant vaccinările și refuză să-și asume în scris decizia. Medicii văd asistenții medicali comunitari ca intermediari ideali pentru comunicarea cu grupurile vulnerabile sau rezistente la vaccinare.

Medicii de familie identifică multiple obstacole la nivel sistemic, precum absența consecințelor pentru nevaccinare și desființarea vaccinării în școli, care au redus semnificativ ratele de imunizare, în special în comunitățile vulnerabile și izolate. Din perspectiva lor, barierele culturale și sociale, precum și mobilitatea ridicată a familiilor, complică și mai mult eforturile de vaccinare. În plus, în interacțiunea cu părinții, medicii observă că frica de reacții adverse și lipsa percepției privind gravitatea bolilor prevenibile prin vaccinare reprezintă obstacole semnificative în convingerea acestora să-și vaccineze copiii.

Adriana VENE