Constantin I. Miculescu (6 septembrie 1863, Crevenicu, Teleorman-29 septembrie 1937, București), a fost un fizician renumit, cu rezultate remarcabile în termodinamică și optică.

Contribuția sa cea mai însemnată o reprezintă determinarea echivalentului mecanic al caloriei, regăsită în lucrarea de doctorat.

Constantin I. Miculescu a fost al zecelea copil al unor țărani săraci. Ajutat de o rudă, s-a înscris în anul 1875 la Liceul „Matei Basarab” din București, pe care l-a absolvit în 1882 și unde l-a avut ca profesor de fizică și chimie pe Constantin I. Șonțu.

A urmat Facultatea de Științe a Universității din București și a fost trimis cu o bursă la Paris, iar în anul 1888 obține licența în Științe la Universitatea Sorbona.

Doctoratul și-l susține tot la Sorbona, ca îndrumător științific avându-l pe Gabriel Lippmann (1845-1921), laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1908.

Revenit în țară, este numit profesor suplinitor la Facultatea de Științe a Universității București în 1891, iar în anul 1894 devine profesor titular de fizică moleculară, acustică și optică, post pe care îl ocupă până la sfârșitul vieții.

În paralel a predat și fizică moleculară la Facultatea de Medicină din București în perioada 1895-1916.

Din anul 1900 a fost inspector al învățământului și membru în Consiliul Permanent al Ministerului Instrucțiunii, în 1904 a fost ales membru al Consiliului de conducere a Societății franceze de fizică, iar în 1909, membru al Comitetului Internațional, având sarcina de a culege și publica constantele din domeniul fizicii și tehnologiei din cadrul Congresului de chimie de la Londra.

Profesorul Constantin I. Miculescu a organizat laboratorul de fizică moleculară, acustică și optică a Universității din București, desfășurând o bogată activitate de cercetare cu rezultate notabile.

Între anii 1923 și 1928, a fost decanul Facultății de Științe din București, iar ca profesor universitar a format mai mulți studenți, unii ajungând cercetători valoroși: Traian Gheorghiu, Ștefan Vencov, A. Ionescu și N. Bărbulescu.

Începând cu 21 decembrie 1935, a fost membru de onoare al Academiei de Științe din București.

El este autorul următoarelor lucrări din domeniul fizicii: „Sur la determination de l*equivalent mecanique de la calorie”(1891), „Mesure de l*indice de refraction d*une prisme avec le microscope” (1905), „Măsura diametrului interior al tuburilor subțiri” (1907) și „Măsurarea coeficientului de elasticitate prin metoda acustică” (1910).

Cornelia RĂDULESCU