Constantin I. Miculescu (6 septembrie 1863, Crevenicu-29 decembrie 1937, București) a fost un fizician remarcabil, având contribuții majore în termodinamică și optică.

Constantin I. Miculescu a fost al zecelea copil al unei familii de țărani din comuna Crevenicu, județul Teleorman.

În anul 1875 s-a înscris, ajutat de o rudă, la Liceul Matei Basarab din București, iar în perioada 1882-1886 a urmat cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității din București, secția fizică-matematică, avându-l profesor pe Emanoil Bacaloglu..Este trimis cu o bursă la Paris, în anul 1888 obținând licența în Științe, la Sorbona. Tot la Sorbona își susține doctoratul în fizică, avându-l ca îndrumător științific pe profesorul Gabriel Lippmann, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1908.

Revenit în țară, Constantin I. Miculescu este numit profesor suplinitor la Facultatea de Științe a Universității București (1891), apoi profesor titular de fizică moleculară, acustică și optică, acest post ocupându-l până la sfârșitul vieții.

Între anii 1895 și 1916 a predat fizica moleculară și la Facultatea de Medicină din București.

Din anul 1900 a fost inspector al învățământului în Consiliul Permanent al Ministerului Instrucțiunii, iar în anul 1904 a fost ales membru al Consiliului de conducere al Societății franceze de fizică.

În 1909 devine membru al Comitetului Internațional însărcinat cu culegerea și publicarea constantelor din domeniul chimiei, fizicii și tehnologiei din cadrul Congresului de chimie de la Londra.

Profesorul Constantin I. Miculescu a organizat laboratorul de fizică moleculară, acustică și optică al Universității București, desfășurând o rodnică activitate de cercetare științifică și publicând lucrări în țară și străinătate.

Celebrul om de știință teleormănean a determinat cu precizie echivalentul mecanic al caloriei, care a fost înscris în tabelele internaționale de constante și a devenit o constantă fundamentală a termodinamicii.

Între anii 1905 și 1908, profesorul Miculescu determină indicele de refracție al unei prisme cu ajutorul unui microscop, diametrul unui fir subțire și diametrul interior al unui tub capilar.

Printr-o metodă acustică, în anul 1910, a determinat coeficientul de elasticitate al corpurilor.

Între anii 1923 și 1928, a fost decanul Facultății de Științe din București, ca profesor universitar formând mulți studenți, dintre care unii au ajuns cercetători valoroși: Traian Gheorghiu, Ștefan Vencov, A. Ionescu, N. Bărbulescu.

Profesorul Constantin I. Minculescu a fost membru de onoare al Academiei de Științe din România din 21 decembrie 1935.

Cornelia RĂDULESCU