Un sondaj CURS de ultimă oră confirmă faptul că în România totul merge cu dosu-n sus. Rezultatele relevă faptul că în țara noastră nu se erodează partidele aflate la guvernare, ca în democrațiile sănătoase, ci partidele din opoziție se duc în cap, chiar dacă 73% din repondenți spun că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.

Acest paradox are explicații care țin de contextul intern și extern, complet schimbat de criza prețurilor la energie, creșterea globală a inflației și, mai ales, războiul din Ucraina, care i-a obligat pe români să accepte un Cabinet Ciucă ezitant și fără soluții adecvate, dar care asigură cât de cât stabilitatea politică într-o perioadă dificilă, cu care niciun guvern postdecembrist nu s-a mai confruntat.

Cu 35% din voturile celor hotărâți să meargă la vot, PSD devansează cu 12 procente PNL, care iese totuși dincolo de pragul psihologic de 20%, adunând 23% din voturile celor deciși să participe la scrutin.

Devine clar că printr-o comunicare mai bună, social-democrații au lăsat și lasă impresia că sunt vioara întîi în Coaliție. Iar dacă la asta adăugăm faptul că, cel puțin declarativ, se luptă cu liberalii pentru a da câteva firimituri din buget și celor nevoiași, este perfect explicabil faptul că Ciolacu și ai săi își conservă bazinul electoral.

Pentru liberali, faptul că războiul din Ucraina i-a prins cu un general în fruntea partidului și a guvernului a fost mană cerească. Nicolae Ciucă s-a dovedit a fi un personaj neconflictual, care a ținut Coaliția în echilibru și treptat s-a transformat dintr-un soldat credincios al patriei într-o adevărată locomotivă politică, care a scos PNL-ul de pe linie moartă.

Asta l-a încurajat pe exaltatul Rareș Bogdan să facă o declarație de optimism deșănțat: “Perspectiva pentru PNL pentru anul 2024, dacă facem ceea ce trebuie pentru România, vom fi uniți și coerenți și vom acționa strategic, este de a putea lua, fiți foarte atenți, nu înseamnă că și luăm, între 32 și 36% din totalul voturilor românilor. Există această perspectivă extrem de clară.”

Și dacă în câteva luni se termină războiul și „acțiunile” lui Ciucă scad? Nu scade și PNL? Sau dacă după „rotativă” guvernarea merge mai bine cu un premier social-democrat? De unde mai aduni atâtea voturi câte visează „mister batistuță”?

În opoziție se întâmplă lucruri ciudate. Din cauze inexplicabile, zavragii de la AUR și USR au amuțit și doar din când se mai agață de câte un subiect oferit de cei de la guvernare.

Rămași fără Șoșoacă și fără Covid și făcând din George Simion singura vuvuzea, AUR-ul s-a coclit rău și se vinde la preț de alpaca. În doar 2 luni s-a dus în cap de la peste 20% la doar 10%, ceea ce din punct de vedere sociologic e un dezastru. Așa că visul lui Simion de a guverna singur (Planul A) sau doar cu partide care n-au mai fost la guvernare în ultimii 32 de ani (Planul B) este o utopie.

USR, ieșit de la guvernare, se comportă ca un cățel scăpat din lesă. Nu știe încotro s-o ia și se învârte frenetic în jurul cozii.

Dintr-un partid mic, Cioloș vrea să facă unul și mai mic, care să nici nu mai conteze la următoarele alegeri. Mai ales că fără să facă vreo ispravă, PMP-ul lui Tomac îi suflă în ceafă. Cu 9% și pe un trend descendent, USR e condamnat la dispariție, ca și PLUS-ul lui Cioloș.

Nu se știe ce va fi până în 2024, dar e clar că România de după Iohannis s-ar putea s-o moștenească pe cea de azi, dacă ne vom trezi cu Ciucă președinte, cu Ciolacu premier și cu toată șleahta de Popești, Grindeni și alte catastrofe liberalo-socialiste la butoane.

Ștefan BĂDULESCU

Despre autor