Un mare savant român * Grigore Antipa, 150 de ani de la naștere

La 27 noiembrie 1867, acum 150 de ani, la Botoșani, în nordul Moldovei, a văzut lumina zilei Grigore Antipa, unul din pleiada marilor savanți români din domeniul științelor biologice.

Socotit întemeietorul hidrobiologiei în țara noastră, Antipa este cel care a pus bazele școlii de ihtiologie și ecologie.

Pe lângă numeroasele și temeinicele studii de oceanografie, el a devenit și un pionier al noii științe interdisciplinare denumită bioeconomie.

Grigore Antipa este fondatorul Muzeului de Istorie Națională din București, al cărui director a fost timp de 52 de ani (1892-1944), muzeu, care, din anul 1933, îi poartă numele.

Urmând cursurile liceale la „Liceul Național” din Iași, a fost coleg cu Emil Racoviță, avându-i ca profesor pe Petru Poni și Grigore Cobălcescu, dascăli de renume din acea vreme.

După absolvirea liceului, cu rezultate excelente la învățătură, obținând o bursă acordată de prințul Dimitrie Sturdza a mers în Germania, înscriindu-se la Universitatea din Jena (1885), unde l-a avut profesor pe recunoscutul biolog evoluționist Ernst Haeckel.

În timpul studiilor de aici, Antipa s-a remarcat ca un student eminent, susținându-și, în final, teza de doctorat cu o lucrare despre anatomia, histologia și sistematica Celenteratelor Lucernaride.

Pentru lucrarea elaborată, E. Haeckel i-a decernat distincția „Summa Cum Laudae” pe care, în întreaga sa activitate universitară de peste 50 de ani, n-a acordat-o decât de trei ori.

Absolvind Universitatea din Germania, în 1891, a lucrat un timp la marile stațiuni de cercetări marine Helgoland, Villefranche-sur-Mer și Neapole, specializându-se în oceanografie și hidrobiologie.

Întorcându-se în România, cu o vastă experiență acumulată, G. Antipa își continuă studiile asupra faunei acvatice din fluviul Dunărea, râurile interioare, din lacuri și din Marea Neagră, descoperind diverse genuri și specii noi de nevertebrate și vertebrate.

Elaborând o lege a pescuitului (printre primele din Europa), savantul este primul specialist de la noi care s-a ocupat cu studiul sturionilor.

Prin eforturi susținute a contribuit la înființarea unei stațiuni hodrobiologice la Tulcea și a unui institut bio-oceanografic la Constanța.

Cea mai mare realizare a lui rămâne reorganizarea și reamenajarea Muzeului de Istorie Naturală din Capitală.

Exemplul Muzeului Antipa a fost adoptat și de multe alte muzee de istorie națională din străinătate.

Fiind un mare și entuziast promotor al noului și în permanență la curent cu toate descoperirile științifice, a fost ales consilier-expert în diverse foruri internaționale, printre care amintim: „Comisia Internațională pentru Exploatarea Științifică a Mediteranei”, „Comisia Europeană a Dunării” ș.a. De asemenea, a fost membru al prestigiosului Institut Oceanografic din Paris.

Antipa a publicat peste 100 de lucrări din diverse ramuri ale științelor biologice, din care menționăm doar câteva titluri: „Fauna ihtiologică a României” (1909), „Pescăria și pescuitul în România” (1916), „Marea Neagră (1941) și multe altele.

Pentru prestigioasa activitate științifică a fost ales membru al Academiei Române (1910) și membru al mai multor academii europene.

Trecând anii, savantul s-a stins din viață, la numai 77 de ani, la 9 martie 1944, la București. Grigore Antipa a fost și va rămâne în știința românească, un strălucit savant, cu multe realizări în domeniul hidrobiologiei, ihtiologiei, oceanografiei și muzeologiei din România.

Leon Armeanca