Traiul decent, iluzia pierdută a românilor…
Traiul decent pentru noi, românii, este un vis, o dorință ce nu se va realiza curând.
O viață cu un minimum de confort nu o au mulți români, triști și cu grija zilei de azi, că până mâine multe se pot întâmpla: un accident vascular, un infarct, ceva care ne poat
e scoate din… uz și, în cel mai fericit caz, ne transformă din roboți în… legume sau ne trimit la strămoși, să nu mai deranjăm și să avem pretenții.
Adică la loc cu verdeață (nu, nu la picnic, căci pentru orice deplasare trebuie bani!), acolo unde merg, lăsându-ne amintirile, cei care au fost.
Grele cuvinte, dar cum altfel poți exprima tristul adevăr al suferinței noastre cea de toate zilele ?
Normal ar trebui să spunem „pâinea noastră cea de toate zilele”, dar de lipsit tot lipsește uneori, că avem atâtea biruri de plătit, facturile vin precum ploaia de vară, străfulgerându-ne inima de spaima că nu le putem plăti.
Iar în brambureala aceasta care numai viață nu e, zicem tot mai des să fim considerați oameni, nu vite în jug, să avem și drepturi, nu numai îndatoriri!
Vrem să (și) trăim, să fim oameni cu drepturi, cu numai cu obligații, iar voi, cei aleși de noi, nu vreți să auziți!
Revenind la traiul decent, pe care ni-l dorim (și îl merităm!), ne întrebăm dacă acelora pe care i-am ales (și acum stă în mâinile lor soarta ȚĂRII), le pasă de noi!
Adică un fel de „voi sunteți ai ȚĂRII, nu ȚARA este moșia voastră!”, domnilor, căci nu suntem negri pe plantație și nici zilele nu le-am câștigat la loz în plic.
Chiar dacă nu există decât în visele noastre, dragii mei compatrioți, haideți să nu ne pierdem speranța: merităm să trăim decent!
Da, domnilor guvernanți, când puneți în spatele românilor taxe, impozite și fel de fel de biruri, când tăiați drepturi și le înlocuiți cu obligații, v-ați gândit vreodată că este inuman ceea ce faceți?
Că „rezolvarea” voastră e… ridicolă?
Că nu există niciun raționament, nicio justificare pentru prețurile mari de pe raft, pentru facturile uriașe la utilități, precum și la… unele „contribuții” care servesc cauze străine nouă!
Cornelia RĂDULESCU
Despre autor
