Tradiții și obiceiuri in Miercurea Mare

Fiind o perioadă cu o puternică încărcătură spirituală și religioasă, în Săptămâna Mare, credincioșii respectă o serie de obiceiuri și tradiții, unele indicate de Biserică, altele moștenite din bătrâni. Unele dintre tradițiile și obiceiurile vechi din Săptămâna Patimilor se mai țin și în zilele noastre, cea mai cunoscută fiind vopsitul oalelor. Altele sunt considerate mai puțin importante și fiecare alege dacă le respectă și când este potrivit să țină cont de ele.

Miercurea Mare este a treia zi din Săptămâna Patimilor ,săptămâna ce precede  marea sărbătoare a Paștelui si aduce in prim-plan momente importante din ultimile zile ale vieții pământești ale Mântuitorului Iisus Hristos. În aceasta zi ,tradițiile religioase si obiceiurile populare se împletesc armonios ,reflectând spiritualitatea profunda a satului romanesc.

Din punct de vedere biblic, Miercurea Mare este ziua in care se pomenește  vânzarea lui Iisus de către Iuda Iscarioteanul. Pentru treizeci de arginti ,Iuda a încheiat  înțelegerea cu arhiereii, punând astfel in mișcare șirul evenimentelor ce vor duce la Răstignire.

Biserica Ortodoxa tine slujbe speciale, iar in cadrul Deniei din aceasta zi este evocata femeia păcătoasă care L-a uns pe Hristos cu mir, simbol al pocăinței si al iubirii sincere.

 Miercurea Mare, este cea zi  în care se amintește momentul în care Maria Magdalena i-a spălat lui Iisus picioarele cu propriile lacrimi, în semn de căință, în timp ce se afla în casa lui Iosif cel Lepros. Tot miercuri este și ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus fariseilor pentru 30 de arginți.

 În Miercurea Mare, se ține post aspru și chiar negru, mai ales pentru cei care nu au reușit să facă asta până acum. Se pregătesc haine noi, se prepară anumite bucate pentru festinul pascal și se pregătesc ouăle care urmează a fi încondeiate în Joia Mare.

In aceasta zi credincioșii  își îndreaptă gândurile spre suferințele lui Iisus ,dar si spre curățirea sufletului. Prin post rugăciune si tradiții ,aceasta zi ,devine o veriga esențială in lanțul spiritual care leagă omul de sărbătoarea Învierii.

Adriana VENE

 

 

Despre autor