Toate-s vechi și noi sunt toate

După un somn adânc de aproape doi ani, Direcția Națională Anticorupție s-a trezit după un ghiont primit în coaste de la cine trebuia, s-a frecat la ochi și de sub șezutul dolofan au sărit câteva dosare, puse la dospit de vreo 8-10 ani.

Cu ochii cârpiți de somn sau din nevoi obiective n-au nimerit decât niște hârțoage despre vechea corupție, și acum încearcă să le pună cap la cap, poate, poate iese ceva. Pentru că e campanie electorală și urmașii Codruței nu vor să rămână mai prejos decât STS în stabilirea viitoarei ierarhii electorale.

Noii corupți pot să stea liniștiți. Procurorașii sunt niște flăcăi mai degrabă precauți decât proști. Cine le garantează că lotrii pandemiei, cărora li s-a pus la dispoziție banul public, la liber, nu sunt niște purtători asimptomatici de Covid? Și atunci de ce să-și riște ei sănătatea și salariile de nababi?

Ceea ce este ciudat în tot acest film pe care publicul l-a mai văzut cândva este că flăcăii și fătucile de la DNA s-au trezit cam târziu, până la alegeri rămânând prea puțin timp pentru ca dosarele scoase în lumina publică să mai producă mari defecțiuni electorale. Și atunci apare, logic, întrebarea: De ce au mai făcut-o? Nu cumva e un joc la două capete? Dacă ține, ține, și procurorașii vor fi considerați salvatorii democrației originale. Dacă lucrurile vor sta „vițăvercea”, vor putea să le spună noilor jupâni că erau sub ordin, dar au făcut în așa fel încât să nu-i afecteze. Și vor cădea în picioare ca pisica aruncată pe fereastră de la etajul I de vreun puști curios și cinic. Și își vor conserva pozițiile. Chiar și cei care au comorbidități de pe vremea binomului.

Șt. B.