Tabloul unei iubiri

Aș alerga spre tine fără să privesc înapoi, cu genunchii tremurând sub greutatea dorului, sub toropeala unui vis ce refuză să se stingă. Aș fi al tău, fără ezitare, fără îndoială, așa cum stelele apar pe cer fără să ceară permisiunea nopții.

Ți-aș arăta lumea așa cum o văd eu—o poezie pelin, un poem adormit sub privirea ta. În ochii tăi ar fi farmecul unui adevăr pe care nu-l pot rosti, dar pe care îl simt în fiecare zi.

Tu ești departe, dar aș ajunge repede la tine, doar pentru a-ți auzi vocea șoptind încet direcția în care sufletul nostru trebuie să meargă. Și am merge oriunde ai vrea, fără teamă, fără întrebări, cu certitudinea că orice drum ales împreună este cel corect.

Sub umbra frunzișului, aș găsi refugiu pentru noi; sub ramurile copacului ne-am sprijini blând, simțind îmbrățișarea vântului. Ploaia ar fi doar un pretext să ne apropiem, să ne ascundem sub aceeași promisiune că dragostea nu poate fi spălată, nu poate fi risipită. Pieptul tău ar fi locul unde pașii mei s-ar opri pentru totdeauna.

În acest tablou al iubirii, nu caut perfecțiunea, ci caut doar adevărul. Să devenim unul și să rămânem dincolo de timp, de spațiu, de toate cuvintele ce nu pot spune ceea ce inima știe deja.

Mihail TĂNASE