Sub vraja dorului sau gânduri din scaunul cu rotile

Din cer, coboară liniștea nopții, îmbrățișând lumea într-un alai de vise fermecate. Privesc norii rătăciți, și mă las purtat de gânduri.

Luna florilor strălucește blând, acoperind pământul cu un val de culori ce îmi aduc aminte de zâmbetul tău – acel zâmbet care a schimbat viața mea, care a vindecat lacrima ce mă apăsa odinioară.

A fost un timp în care dorul m-a răscolit, în care am crezut că iubirea se ascunde de mine, că lumea se învârte fără să îmi lase loc. Dar tu… tu ai adus vraja care mi-a arătat că dragostea a alungat umbrele trecutului.

Dacă vreodată îți vei îndoi inima, amintește-ți că eu sunt aici, că te iubesc, că sub vraja dorului tău, sufletul meu își va găsi mereu alinarea.

Mihail TĂNASE