Sub cerul nopții, gândurile mele aleargă spre tine

Am să-mi fac timp pentru unele lucruri. Timpul pare să fugă, să se ascundă după colțuri de zile pline, să se risipească pe drumuri lungi, printre nopți fără somn și gânduri care refuză să fie liniștite. Am fost foarte încărcată… cu dor, cu stele care-mi vorbesc în tăceri și cu amintirea ta, care nu pleacă niciodată de tot.

Mă bucur însă că sufletul tău este liber… Liber să iubească fără oprire, liber să caute frumosul în fiecare fărâmă de lumină, liber să își îndrepte fiecare vis spre mine, muza ta…

Dorul se așază încet-încet și peste mine ca o pătură grea, dar frumoasă… Un dor care nu doare, ci doar există, care mă învață ce înseamnă să iubești cu fiecare fărâmă din tine… Nopțile mele nu sunt goale, sunt pline de cuvintele tale, sunt pline de tine…

Stelele îmi sunt martore… Am să-mi fac timp pentru unele lucruri… Am să-mi fac timp pentru tine…

Timpul

își lasă urmele

pe lucruri,

le îmbracă în tăceri,

în amintiri netrecătoare.

 

Stelele

îți desenează

conturul pe cer,

lumina lor se amestecă

cu visele noastre pierdute.

 

Suflet liber,

rătăcind prin anotimpuri,

dorul își caută locul

între nopți și așteptări,

drumurile se închid

și se deschid

după ritmul unui pas

pe care-l știu doar inimile.

 

Visul nu cere timp,

doar credință,

iubirea nu cere nimic,

doar să fie,

în lumina stelelor,

ne regăsim mereu,

fără să întrebăm unde…

Mihail TĂNASE

Despre autor