Sub arcada florilor, o piesă de teatru poetică semnată de Mihail Tănase

Într-un peisaj de toamnă târzie, când lumina se retrage blând printre frunzele arămii, apare discret, dar cu forță poetică, volumul „Sub arcada florilor” – o piesă de teatru poetică semnată de Mihail Tănase, publicată la Editura A.T.U. Sibiu-Hermanstadt.

Imaginea de pe copertă – o fată în galben, singură sub o arcadă înflorită, cu lumina amurgului filtrându-se printre petale – devine simbolul central al întregii creații. Ea este o muză tăcută, o întruchipare a dorului care nu se spune, ci se simte. Galbenul rochiei ei este un ecou al unei lumini interioare, al unei speranțe care refuză să moară.

Volumul se deschide ca o călătorie în sufletul personajelor, unde tăcerea devine limbaj, iar gestul – poezie. „Sub arcada florilor” nu este o piesă de teatru în sensul clasic, ci o partitură a visării, o scenă unde cuvintele se dematerializează, lăsând loc parfumului, privirii, absenței. Este o piesă despre iubirea care nu se poate rosti, despre distanța dintre cei doi, despre dorul care nu are adresă, dar are rădăcini.

Toamna, amurgul, depărtarea – toate sunt personaje tăcute în această carte. Ele nu intervin, ci învăluie. Decorul nu este fizic, ci emoțional: o bibliotecă interioară, o bancă goală, o fereastră aburită. Muzica este a tăcerii, iar replicile sunt respirații între două lumi.

Fata în galben, muza care traversează scena fără să vorbească uneori, este emblema unei feminități visate, a unei prezențe care nu cere, ci oferă. Ea este dorul întrupat, visul care nu se împlinește, dar care rămâne. În timp ce Mihail îi urmărește fiecare gest cu o întrebare nerostită: „Unde ești?, De ce nu ai venit?, Ce rămâne după ce pleci?”

Mihail Tănase reușește, prin această piesă, să transforme teatrul într-un spațiu de poezie pură, unde nu se joacă roluri, ci se trăiesc stări. Este o carte care nu se citește, ci se simte cu inima, cu memoria, cu dorul. O carte care nu are nevoie de scenă, pentru că scena este sufletul cititorului.

„Sub arcada florilor” este o apariție editorială rară, o invitație la visare într-o lume care uită să viseze. Este o carte pentru cei care știu că dorul nu se vindecă, ci se transformă în artă. Iar fata în galben, cu privirea ei pierdută în amurg, rămâne acolo — sub arcada florilor — ca o amintire care nu pleacă niciodată.

Mihail Tănase este poetul deja cunoscut care scrie cu lumina și tăcerea.

Ilie CROITORU