Guvernanții noștri de ieri și de azi au un mare defect: pricep greu și uită repede. De aceea totul îi ia prin surprindere. Și zăpada, și ploaia, și, mai nou, criza energetică. O criză despre care se vorbește demult, dar, decuplați de la realitate, politicienii noștri nici n-au făcut nimic pentru a avea cât mai multă „energie curată” (hidro, eoliană, nucleară), nici n-au negociat cu argumente reale și solide, amânări și diminuări ale taxelor pentru certificatele verzi, cum au făcut și fac Cehia, Polonia și Slovacia, care sunt pe cale să obțină o creștere în trepte a ponderii energiei verzi. Și asta în condițiile în care au mai multă energie produsă din cărbune decât noi, Polonia fiind recordmena Europei, cu 70% din curentul electric produs de centrale pe cărbune.
Faptul că elita mediocrilor stăpânește și decide soarta economiei și, implicit, viețile noastre, fără să știe și fără să se gândească la binele elementar pe care ar trebui să-l asigure națiunii (un trai decent) este ceea ce se întâmplă cu gazele. Deși ne putem asigura necesarul, în proporție de 70-80%, gazul se scumpește cu 65-300%, atingând cele mai mari cote din Europa, în timp ce salariile și pensiile sunt printre cele mai mici. Unde mai pui că statul deține pachetul majoritar sau integral de acțiuni la principalii furnizori de gaze și electricitate.
Cu toate acestea, statul, prin instituțiile sale, se arată neputincios (voit neputincios, spun unii) să gestioneze situația. Nu pentru că n-ar avea pârghii, ci pentru că a cedat presiunilor externe și a creat o piață penală, în care liberalizarea n-a condus la scăderea tarifelor, prin concurență loială, ci la creșterea aberantă a acestora.
Și asta pentru că, atât la gaze, cât și la energie electrică, există câte trei producători majori, dar când te uiți la vânzarea către cumpărători, descoperi că e vorba de vreo 69 de firme la gaze și peste 900 la electricitate. Cele mai multe sunt firme de apartament, cu unul-doi salariați, dar care făceau profituri mari înainte și uriașe după liberalizare. Ceea ce e de mirare este cum au obținut aceste obscure sereleuri certificate de tranzacționare, dat fiind faptul că cerințele oficiale sunt greu de îndeplinit. Acum aceste căpușe s-au sindicalizat, s-au aliniat la tarife cu firmele străine mari, care tranzacționează pe piața românească și sub pretextul oferit pe tavă de curent, liberalizarea prețurilor, au format un monopol penal, de care nimeni nu îndrăznește să se atingă. Nici Guvernul, nici ANRE, nici Protecția Consumatorului și, în consecință, nici procurorii.
În concluzie, nesimțirea și prostia politicienilor, asociate cu corupția endemică de la nivelul înalților funcționari publici, le-au oferit prilejul „traderilor” de gaze și energie să facă bani grei pe seama bieților consumatori. Și să trimită în faliment economia, prin creșterea în cascadă a tututor prețurilor din avalul producției.
Sub presiunea publică, „politicul” a inventat „Legea consumatorului vulnerabil”, care, chipurile, va atenua impactul asupra cetățenilor cu venituri mici al scumpirii gazelor și energiei electrice. În esență, legea nu este decât o plată de la buget care va ajunge în buzunarul samsarilor, și nu o reducere a tarifelor. Iar cum banii de la buget provin din taxele și impozitele cetățenilor, „subvenția” va fi tot o povară pe umerii contribuabililor.
Șt. B.