Sfinţirea ”Troiţei lui Ştefăniţă” din comuna Plopii Slăviteşti
Nu mulţi în lumea asta au dragoste de aproape şi frică de Dumnezeu. Nu mulţi în lumea asta plecaţi departe şi câştigând un ban se mai întorc în satul de obârşie să facă ceva sau să rămână acolo. Un astfel de om există însă în comuna Plopii Slăviteşti, care, plecat ani mulţi din sat, s-a întors la bătrâneţe să facă şi să lase generaţiilor următoare ceva ce a promis într-o zi lui Dumnezeu.
Pentru noi, domnul Drăghiceanu Ştefan este un om profund evlavios care duce mai departe moştenirea de credinţă a părinţilor săi care au ştiut să-şi formeze copiii în dragostea faţă de Biserică şi grija faţă de suflet. Nu este slujbă la Biserică sau sărbătoare la care domnul Ştefan să nu fie prezent şi încă dis de dimineaţă, fiind un exemplu de seriozitate şi conştiinţa lucrului bine făcut.
Deşi Dumnezeu i-a rânduit crucea vieţii de celibatar, totuşi nu a deznădăjduit, ci a continuat să-şi lucreze ogorul sufletului prin post şi rugăciune, prin împlinirea după putere a voii lui Dumnezeu, primind în schimb mângâiere şi multe bucurii duhovniceşti.
Ca orice creştin care îşi ia în serios menirea pe pământ, respectiv curăţirea de păcate, s-a hotărât să-i închine lui Dumnezeu o bună parte din agoniseala de o viaţă, respectiv repictarea bisericii “Sf. Nicolae” din satul Plopii Slăviteşti, precum şi ridicarea unei frumoase troiţe tot în satul natal.
Pentru pictarea bisericii l-a delegat pe preotul satului, Ionescu Cezar să continue materializarea acestei făgăduinţe, dar pentru troiţă s-a implicat personal, ostenind personal alături de meşteri şi de pictori, în ciuda vârstei venerabile. Această osteneală nu a fost de prisos, ci s-a finalizat printr-o troiţă ridicată în stil bizantin, cu tavanul boltit, în formă hexagonală, care a fost împodobită cu pictură bizantină de către soţii Sava Bogdan şi Marcela, pictori cu gradul Definitiv, absolvenţi ai Facultăţii de Teologie Bucureşti, numărându-se printre pictorii autorizaţi de către Comisia de pictură bisericească a Bisericii Ortodoxe Române.
Aceeaşi echipă de pictori se ocupă şi de pictarea Bisericii Parohiei Plopii Slăviteşti, finalizându-se până în acest moment pictura în sfântul altar.
Trebuie menţionat de asemenea şi sprijinul constant acordat de Primăria comunei prin d-nul primar Alexe Marcel, care au amenajat locul în jurul troiţei, realizându-se o terasă betonată şi un pod pentru accesul dinspre şosea. Şi pentru Biserica din Plopii Slăviteşti Primăria a terminat de învelit cu tablă turla Bisericii, a schimbat instalaţia electrică din Biserică, a realizat extinderi ale reţelei de apă din curtea Bisericii, a achiziţionat materiale de construcţii necesare pregătirii pereţilor Bisericii pentru a fi pictaţi.
După Sfinţirea Troiţei am stat de vorbă cu domnul Ştefan, care ne-a spus:
”M-am născut la 14 octombrie 1934. În 1960 am plecat din sat şi am mers la Sibiu, deoarece colectivizarea luase pământurile şi nu eram de acord cu apucăturile comuniste. La Sibiu m-am angajat ca muncitor la fabrica de confecţii, de unde am ieşit la pensie în anul 1991”.
De ce v-aţi întors în acest sat, dintr-un oraş aşa frumos ca Sibiul?
”Din cauza singurătăţii m-am retras lângă cei dragi şi mai ales pentru a înfăptui promisiunea pe care am făcut-o odată lui Dumnezeu”.
Ce v-a determinat să faceţi această Troiţă care vă poartă numele?
”Tocmai ce v-am spus: o promisiune făcută în faţa lui Dumnezeu. Am avut un apartament şi, după revoluţie, singur fiind, m-am rugat la Dumnezeu ca dacă în lucrarea sa voi reuşi să-l vând cu un preţ bun pe aceste vremuri de criză contribui cu bani la pictarea Bisericii din comună şi voi ridica o Troiţă de Închinare şi rugăciune pentru generaţiile viitoare. Şi, după cum vedeţi, Troiţa s-a ridicat prin voia lui Dumnezeu în primul rând şi sunt foarte mulţumit că am putut să îndeplinesc promisiunea faţă de Dumnezeu. De altfel, voi încerca în continuare să aduc mai mulţi enoriaşi pe calea Domnului, să facă astfel de lucrări, pentru că aşa cum şi nouă generaţiile trecute ne-au lăsat lăcaşe de cult, biserici, şcoli, etc. aşa doresc să las şi eu pentru generaţiile următoare, pentru ca cei împovăraţi să aibă unde să aprindă o lumânare şi să se roage”.
Odată cu Sfinţirea Troiţei care vă poartă numele aţi primit şi multe felicitări din partea celor prezenţi, a consătenilor dumneavoastră. Vă gândeaţi vreodată că acest lucru vi se va îndeplini?
”Sincer, nu… Dar nu aplauzele le-am căutat, ci înfăptuirea unui vis. Am ocolit întotdeauna lucrurile lumeşti şi am mers pe credinţa în Dumnezeu până la această vârstă şi vreau ca atunci când Dumnezeu mă va chema la el să fiu împăcat cu faptele pe care le-am făcut în această lume”, încheie domnul Ştefan.
Slujba de Sfinţire a Troiţei care poartă numele de ”Troiţa lui Ştefăniţă” a fost făcută de preotul comunei, Cezar Ionescu, în prezenţa unui număr mare de cetăţeni.
Doamna Clara Milhem, prietenă cu domnul Ştefan, a ţinut să ne spună: ”pentru tot ce a făcut pentru această comună, noi, toţi care ne-am adunat aici, am dori ca Domnul Ştefan Drăghiceanu, atunci când îi va veni rândul şi va fi iertat de Cel de sus, să fie înmormântat în curtea Bisericii, în Lăcaşul Celor Sfinţi.
Mihail TĂNASE
Despre autor
