Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea celor smeriți și rugători
Sfânta Cuvioasă Parascheva cea Nouă sau Parascheva de la Iași este cinstită în întreaga Biserică Ortodoxă și îndeosebi în România, Serbia, Grecia și Bulgaria. În România este co
nsiderată ocrotitoarea Moldovei, și este cea mai populară dintre toți sfinții ale căror moaște se află pe teritoriul României ,in popor mai este cunoscută și ca Sfânta Vineri. Prăznuirea ei se face la 14 octombrie, când zeci de mii de oameni merg în fiecare an la Iași, ca să se închine la sfintele sale moaște, purtând în suflet speranța unei binecuvântări și aducând ofrande de flori, busuioc si lumânări.
Sfânta Parascheva a trăit în secolul al XI-lea, renunțând de tânără la confortul lumii pentru a-L urma pe Hristos, a trăit în rugăciune, post și smerenie. Moaștele sale au fost aduse la Iași în 1641, iar de atunci, milioane de oameni s-au închinat cu credință, cerând ajutor în suferințe, boli, lipsuri sau singurătate.
Sfânta Cuvioasă Parascheva, prăznuită în fiecare an pe data de 14 octombrie, este considerată un izvor de binecuvântare și sănătate duhovnicească și trupească pentru toate persoanele care o cheamă prin rugăciune.
În inima toamnei, când frunzele cad, dar rugăciunile se înalță, Iașul devine un loc de pelerinaj, de rugă și de minune. Zeci de mii de pași străbat drumul spre Catedrala Mitropolitană, unde sub cerul rece de octombrie, Sfânta Cuvioasă Parascheva își primește cu brațele sufletului miile de copii, bătrâni, mame și tați care vin să-i spună durerea lor.
În tăcerea rândului care se întinde pe kilometri întregi, nu se aud decât șoapte de rugăciune și pașii obosiți ai celor care vin din toate colțurile țării, unii desculți, alții sprijiniți de cârje, dar toți cu o singură nădejde, că Sfânta îi ascultă.
Cuvioasa Parascheva a fost denumită în Moldova și „Vinerea Mare”, un simbol al unității ortodoxiei de pretutindeni, care arată viața de după moarte a Cuvioasei ca sfințenia ce ridică din neamul său pe omul care s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iubire și apropiere față de toți cei care mărturisesc întru aceeași credință. Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva se regăsesc la Iași de mai bine de 350 de ani.
În multe gospodării, ziua de 14 octombrie este ținută cu post și rugăciune, mai mult în zonele rurale credincioșii merg la biserică, aprind lumânări pentru vii și adormiți și împart pachete cu mâncare pentru sufletele celor plecați.
În unele părți ale Moldovei și Munteniei, se coc colaci speciali în forma unei cruci sau rotunzi, care se dau de pomană în ziua Sfintei ,acești colaci se numesc „colacii Sfintei” și sunt făcuți cu mare evlavie, adesea împodobiți cu semne din aluat sau frunze de nuc.
În tradiția populară, ziua Sfintei Parascheva marchează trecerea de la toamnă la iarnă. Mulți români din mediul rural aleg să nu lucreze în gospodărie de Sfânta Parascheva, considerând că este păcat. Se spune că cine muncește în această zi riscă să fie pedepsit cu dureri de cap, de ochi sau de spate.
În satele agricole, Sfânta Parascheva este considerată protectoarea roadelor pământului și a animalelor. Țăranii obișnuiesc să stropească grajdurile și hambarele cu agheasmă adusă de la biserică, ca să ferească animalele de boli și gospodăria de pagube.
În tradiția populară, Sfânta Parascheva este văzută și ca ocrotitoare a fetelor cuminți și a femeilor credincioase. Se spune că femeile care se roagă cu credință în această zi vor primi ajutor în căsnicie, naștere ușoară sau liniște în familie.
Toate aceste tradiții arată cât de adânc este legată Sfânta Parascheva de sufletul poporului român – nu doar ca o sărbătoare religioasă, ci ca o zi de speranță, reculegere și întoarcere spre valorile simple, dar esențiale, credința, mila, și rugăciunea.
Adriana VENE
Despre autor
