Sărăcia afectează peste 1,2 milioane de copii români

Conform unui raport al organizaţiei Salvaţi Copiii România, un procent de 33,8% dintre copiii din România – adică peste un copil din trei – trăiau în 2024 în risc de sărăcie sau excluziune socială. Acest procent este semnificativ mai mare decât media în Uniunea Europeană, care este de 24,2%.

Vulnerabilitățile structurale generează inechitate crescută – copiii din mediul rural au un risc mult mai ridicat de sărăcie sau excluziune socială, de 41,7%, iar situația copiilor ai căror părinți au un nivel scăzut de educație este de 75,8%, dintre ei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, în comparație cu 5,9% dintre copiii ai căror părinți au studii universitare. La nivelul Uniunii Europene, aproape 1 din 4 copii din Uniune – 19,5 milioane în total – continuă să fie expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială , arată datele celui mai recent raport lansat de Save the Children. La nivelul UE, România se plasează pe locul trei în topul celei mai mari rate de sărăcie în rândul copiilor, după Bulgaria (35,1%) și Spania (34,6%). Cel mai mic risc de sărăcie și excluziune socială îl înregistrează copiii din Slovenia (11,8%), Cipru (14,8%) și Cehia (15,4%), potrivit Eurostat pentru 2024.

Pentru 1,255 milioane de copii din țara noastră, asigurarea resurselor necesare pentru un trai sănătos este problematică – copiii români continuă să fie mult mai afectați de sărăcie în comparație cu adulții, riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor fiind cu șapte puncte procentuale mai mare decât în rândul adulților. Un studiu realizat de Salvați Copiii România în vara anului 2025 arată că aproape trei din cinci (58%) dintre familiile ai căror copii sunt integrați în programele educaționale ale organizației nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educație, în absența unui sprijin extern, procentul crescând dramatic, la 87%, în rândul celor care se află în stare de sărăcie subiectivă și în rândul celor cu nivel educațional scăzut – 70%.

Cele mai afectate categorii de copii sunt copiii din familiile rome (cu un risc de sărăcie de 78%);copiii din mediul rural (cu un risc de sărăcie sau excluziune socială de 41,7% ); copiii din familii monoparentale (36,5%) sau din familiile numeroase (50.9% ). Multe familii trăiesc cu salarii mici, locuri de muncă part‑time sau în sector informal, fără protecția socială adecvată. Instabilitatea economică, inflația, creșterea costurilor la utilități și la transport fac ca veniturile să fie insuficiente pentru nevoi de bază.

În multe zone rurale, accesul la servicii medicale, la grădinițe, transport pentru școală, infrastructură școlară decente este redus. Centrele de zi, care pot oferi suport socio‑educativ, nu sunt suficient de numeroase pentru toți copiii care au nevoie.

Copiii care nu pot participa la activități educaționale sau sociale din cauza lipsei de resurse ajung să fie și mai izolați.

Comunitățile vulnerabile, dar și cele din mediul rural, au mai mult de suferit din cauza infrastructurii deficitare, discriminării, și accesului limitat la resurse și oportunități. S-a demonstrat că adulții care și-au petrecut copilăria în sărăcie au șanse mai mici de a participa pe piața muncii, câștigă cu circa 20% mai puțin și au o stare de sănătate mai proastă, echivalentul pierderii anuale a două săptămâni din speranța de viață.

Cheltuielile României pentru protecție socială (12,8% din PIB), educație (3,3%) și sănătate (4,7%) rămân cu mult sub media Uniunii Europene. Sărăcia în rândul copiilor din România nu este o problemă a trecutului sau un fenomen periferic — este o realitate cotidiană pentru peste un milion de copiii care trăiesc lipsuri severe, fără acces adecvat la educație, sănătate sau protecție socială. Pentru ca România să progreseze cu adevărat, trebuie ca statul și întreaga societate să accelereze implementarea de politici integrate, preventive și bine finanțate. Fiecare copil care primește șansa la un start decent nu doar că își îmbogățește propria viață, dar contribuie la bunăstarea comunității și la viitorul țării. Sărăcia copiilor nu este o problemă izolată, ci una colectivă, care cere acțiune din partea statului, societății civile și comunității. Copiii de azi sunt viitorul de mâine – iar un viitor construit pe inegalitate și lipsuri nu poate fi unul solid.

Adriana VENE