Sadism
În această dimineață liniștită de toamnă, simt cum aerul rece îmi învăluie fața, aducând cu el mirosul frunzelor căzute și al pământului umed. Privesc în jur și observ cum natura se pregătește pentru somnul iernii. Frunzele ruginii cad încet din copaci, acoperind pământul într-un covor auriu și roșu. Aceasta este perioada în care ale toamnei lungi priviri strivesc florile adormite, transformând totul într-un peisaj melancolic și nostalgic.
Îmi amintesc de zilele calde de vară, când grădina era plină de flori viu colorate și de zumzetul albinelor care le polenizau. Acum, acele flori, adormite sub privirile toamnei, par să-și piardă strălucirea și să se pregătească pentru un somn lung. Este un spectacol trist, dar în același timp, frumos în mod poetic. Toamna aduce cu ea o schimbare inevitabilă, o tranziție de la viață la repaus, de la strălucire la tăcere.
Privind aceste flori adormite, simt cum melancolia toamnei îmi pătrunde sufletul. Florile care se înclină sub greutatea privirilor toamnei îmi amintește de momentele de tranziție din viața mea. Momente în care am fost nevoit să renunț la ceva drag, să mă despart de oameni sau locuri care au însemnat mult pentru mine. Este ca și cum fiecare floare adormită ar păstra în petalele sale fragmente de amintiri și sentimente care, odată cu trecerea timpului, se estompează treptat.
Privesc cum frunzele cad încet din copaci și cum florile adorm sub privirile toamnei. Este o lecție de acceptare și de înțelegere a ciclului natural al vieții. Totul are un început și un sfârșit, iar frumusețea adevărată constă în a accepta și a îmbrățișa această realitate. Fiecare floare adormită este o amintire a verii trecute și o promisiune a primăverii viitoare.
Mihail TĂNASE
Despre autor
