Rugă sau gânduri din scaunul cu rotile
Răspunde-mi, te rog, Doamne, de acolo din cer. Privește
-mi lăcrima cum cade la picioarele Tale, ca un izvor nesecat. Pentru că în fiecare picătură se ascunde o durere, o dorință, o rugăciune.
Sunt aici, parcă de la facerea lumii, un copil al Tău, cu Crucea în spate. În tăcerea nopții, în lumina lunii, aștept un semn. O privire, o atingere, o mângâiere a sufletului meu obosit. Să știu că nu sunt singur, că ești aici, că mă vezi. Și poate că în această întâlnire a cerului cu pământul, în această rugăciune tăcută, voi găsi alinare și speranță.
Mihail TĂNASE
Despre autor
