România mea: oameni și evenimente * Nicolae Labiș

Nicolae Labiş (2 dec.1935-21 dec. 1956) s-a născut la Poiana Mărului, comuna Mălini, jud. Suceava, la 2 decembrie 1935. Părinţii lui, Eugen şi Ana-Profira, erau învăţători. În anul 1945 familia se stabileşte la Mălini, unde se află casa memorială a poetului.

Până la 7 ani a citit mult, dovedind și un real talent la desen.

A urmat, cu rezultate foarte bune, cursurile la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, excelând la orele de română prin compuneri impresionante.

În 1951 obţine premiul I la Concursul de limbă şi literatură română de la Bucureşti.

În 1952 se transferă la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Iaşi, conducând cenaclul literar al şcolii. Trece examenul de maturitate cu notă maximă la limba română, iar la 15 septembrie intră, prin examen, la Școala de literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti și este redactor la revista „Anii de ucenicie”.

Poet deosebit de înzestrat, publică în mai toate revistele vremii, iar în anul 1954, la banchetul de absolvire, recită spectaculos poemul „Vârsta de bronz”.

Publică, în „Viaţa românească”, „Moartea căprioarei” și urmează, un semestru, cursurile Facultăţii de filologie.

În 1956 publică prima sa carte, „Puiul de cerb”, apoi volumul „Primele iubiri”, devenind membru al Uniunii Scriitorilor.

La 10 decembrie 1956 este grav accidentat de un tramvai, fiindu-i frântă coloana vertebrală.

De pe patul de spital îi dictează prietenului Aurel Covaci poezia „Pasărea cu clonţ de rubin”.

La 22 decembrie, după o cumplită suferinţă, se stinge din viaţă, la numai 21 de ani, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Geo Bogza a spus: „Am sentimentul, am certitudinea, deznădejdea și revolta că în Nicolae Labiș destinul a strivit pe cel ce ar fi putut fi marele poet al generaţiei sale.”

„Pasărea cu clonţ de rubin

S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.

Nu mai pot s-o mângâi.

M-a strivit,

Pasărea cu clonț de rubin,

Iar mâine

Puii păsării cu clonț de rubin,

Ciugulind prin țărână,

Vor găsi poate

Urmele poetului Nicolae Labiș

Care va rămâne o amintire frumoasă…”

Nicolae Labiș, „Pasărea cu clonț de rubin”