România mea: oameni și evenimente * Ciprian Porumbescu
Ciprian Porumbescu (14 oct. 1853, Șipotele Sucevei-6 iunie 1883, Stupca, astăzi Ciprian Porumbescu), compozitor și mare patriot român, a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu.
A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn. În această perioadă îl frecventează, la Viena, pe Eusebius Mandvczewski, compozitor bucovinean, cu care se perfecționează, în particular, la teoria muzicii.
Între 1873 și 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească „Arboroasa”.
A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada pentru vioară și orchestră” op. 29, opereta „Crai nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).
În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită astăzi și de către Albania pentru Imnul Național. De asemenea, a scris și melodia fostului Imn Național al României, „Trei culori”.
A murit la 29 de ani la Stupca, acum acest sat fiind numit în onoarea sa, Ciprian Porumbescu.
În perioada 1972-1973, regizorul de film Gheorghe Vitanidis a realizat un foarte popular film artistic de lung metraj, în două serii, cu Vlad Rădescu în rolul compozitorului.
Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și Primul Congres al Studenților Români, din 15 august 1871, de la Putna, reprezintă debutul implicării tânărului Porumbescu în sprijinirea cauzei naționale a românilor.
În anul 1870 se împlineau 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna (anul sfințirii se considera a fi 1470, recent a fost stabilit ca fiind 1469), motiv pentru ca studenții români din Viena să se mobilizeze pentru a organiza o manifestare națională de amploare. Evenimentul a fost amânat pentru 1871, datorită izbucnirii războiului franco-prusac, dar și pentru că banca unde erau depuși banii pentru această manifestare a dat faliment.
Dacă Mihai Eminescu nu ar fi promovat ideea organizării manifestării de la Putna, aceasta nu ar mai fi avut loc. Poetul a lansat ideea organizării unui congres al studenților la Putna, idee care a fost primită cu entuziasm la București, la Iași, la Paris. Eminescu promovează ideea congresului în mai multe articole pe care le publică.
Comitetul ales pentru această manifestare, la data de 18 martie 1871, îl avea pe Ioan Slavici președinte, Mihai Eminescu fiind secretar.
Pe mormântul domnitorului Ștefan cel Mare a fost depusă o urnă de argint cu pământ din toate teritoriile românești. În seara zilei de 14 august a avut loc privegherea la mormântul lui Ștefan cel Mare la care au participat, printre alții, Mihail Kogălniceanu, Grigore Tocilescu, Constantin Istrati, Hristodulo Cerchez, primarul orașului Iași, Vasile Alecsandri și o delegație din partea Mitropoliei Moldovei, formată din arhiereul Filaret Scriban și arhimandriții Iosif Bobulescu, Ieronim Buțureanu și arhidiaconul Nectarie Apostoliu.
A doua zi, A.D. Xenopol a ținut o cuvântare despre Ștefan cel Mare, exponent național al întregului spațiu românesc. La orele prânzului invitaţii iau masa într-un portic pregătit cu câteva luni înainte în acest scop. După masă are loc o manifestare populară şi, în cadrul acesteia, muzicianul Badea Grigore este înlocuit la vioară de către tânărul Ciprian Porumbescu, în vârstă de numai 17 ani.
Momentul reprezintă debutul implicării tânărului Porumbescu în sprijinirea cauzei naționale a românilor, mai târziu, în 1875, el fiind unul dintre creatorii „Societății Arboroasa”, cu prilejul împlinirii centenarului trecerii Bucovinei sub stăpânire austriacă.
După ce a cântat, Ciprian Porumbescu a spus: „Tată, am cântat Daciei întregi!”.
Iată alte câteva citate care îi aparțin acestuia:
„Eu am avut din copilărie o antipatie de neînvins întotdeauna contra înstrăinării. Eram legat cu atâta duioşie şi dragoste de patria mea, de casa mea părintească… îmi cădea întotdeauna greu să mă îndepărtez de ea chiar pentru scurtă vreme… Că această patrie, această casă părintească… mi-a devenit tot mai scumpă, se înţelege de la sine.”
„Tătuţă, Măriorică, vegheaţi să nu mi se piardă cântecele. Ele trebuie să trăiască… căci eu, iată, mă sting. Le las în dar neamului meu.”
„Şi dacă este vorba de vreun componist pe care l-am studiat şi-l studiez şi acum, încă cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta este însuşi poporul român.”
Sursa și sursa foto: ro.wikipedia.org, https://muzeulbucovinei.ro/casa-memoriala-ciprian-porumbescu/, https://putna.ro/revista2020/articol17
Documentare: Cornelia RĂDULESCU
Despre autor
