România, grânarul Europei, deoamdată doar o etichetă istorică

Încă din secolul al XIX-lea, România (pe atunci Principatele Unite) devenise un important exportator de grâu și porumb către Europa Occidentală. Câmpiile întinse, solul fertil de tip cernoziom și clima favorabilă au făcut din regiunile sudice ale țării adevărate „fabrici naturale” de cereale.

În perioada interbelică, România era unul dintre primii cinci exportatori de cereale din Europa. Porturile dunărene și cel de la Constanța exportau anual milioane de tone de grâu, în special către Germania, Italia și Marea Britanie. În acea perioadă, agricultura reprezenta peste 60% din PIB, iar majoritatea populației trăia în mediul rural, fiind implicată direct în agricultură.

România are o suprafață agricolă utilizabilă de aproximativ 13,5 milioane de hectare, din care peste 9 milioane sunt terenuri arabile. Aceasta ne plasează pe locul 6 în Uniunea Europeană ca suprafață agricolă totală.

Deși România exportă anual aproape 50% din producția de cereale, mare parte pleacă neprocesată, ca materie primă. În lipsa unui sector de procesare dezvoltat, cerealele românești ajung în Egipt, Arabia Saudită, Spania sau Italia, iar apoi se întorc sub formă de paste, făină, ulei sau furaje – la prețuri mai mari.

Exporturile de grâu moale ale Uniunii Europene, în perioada cuprinsă între 1 iulie (când a început anul agricol 2025/26) şi 21 septembrie, au ajuns la 4,12 milioane de tone, în scădere cu 33% faţă de perioada similară a anului trecut, potrivit datelor publicate marţi de Comisia Europeană, informează Reuters.

Majoritatea semințelor, îngrășămintelor, pesticidelor și utilajelor sunt importate, ceea ce ridică prețurile și reduce marja de profit a fermierilor.

Pentru a-și recâștiga poziția de lider agricol european, România are nevoie de o strategie coerentă și pe termen lung.

Fenomenele meteorologice extreme (secetă, grindină, inundații) au afectat deja mii de hectare în ultimii ani. În 2023 și 2024, producțiile au scăzut în unele zone cu peste 30%. România are nevoie urgentă de un sistem de asigurări agricole funcțional și de investiții în cercetare agricolă, pentru a adapta culturile la noile condiții climatice.

Dacă analizăm datele brute, România este deja unul dintre cei mai mari producători agricoli din Europa Centrală și de Est. Exporturile masive prin portul Constanța (care a devenit și un punct strategic pentru cerealele ucrainene) arată că țara noastră are un rol major în hrănirea regiunii.

Însă, până când nu vom reuși să păstrăm și să procesăm mai mult din ceea ce producem, titlul de „grânar al Europei” rămâne mai degrabă o etichetă istorică decât o realitate completă.

România are terenurile, tradiția și potențialul pentru a redeveni un pilon agricol european dar fără reforme profunde, investiții în tehnologie, irigații, procesare și asociere, vom rămâne un „grânar” care hrănește alte economii, nu pe a noastră.

Adriana VENE