România a evitat, deocamdată, să fie victima războiului comercial

Din momentul în care s-a vorbit pentru prima oară despre criza alimentară, au început să apară primele semne ale războiului comercial care s-a declanşat deja în primul deceniu al acestui secol.
Cu un potenţial uriaş în ceea ce priveşte producţia agricolă, dar insuficient exploatat, România a devenit o ţintă în războiul agresiv de pe piaţa furnizorilor de alimente.
Să ne amintim scandalul uriaş izbucnit în Germania după ce pacienţii unui azil au avut de suferit după ce au consumat castraveţi de seră infestaţi cu Escherichia coli (E-coli). Prima ţară vizată că ar fi pus în circulaţie loturi de castraveţi infestaţi a fost România. Apoi nemţii şi-au luat seama şi au aruncat pisica moartă în ograda spaniolilor, ca până la urmă scandalul să se stingă la fel de brusc cum a început. Pur şi simplu pentru că s-a ajuns la concluzia că vina a fost a celor care au consumat castraveţii, care nu i-au spălat sub un jet de apă.
Dar asta nu i-a mai încălzit pe producătorii români, care au pierdut câteva zeci de miliarde de euro, toată producţia fiind refuzată la export. Şi pentru că tot se strica, o parte a fost dată gratis la şcoli, cămine, spitale şi aziluri de bătrâni.
A fost prima mare încercare de scoatere a României de pe pieţele agro-alimentare ale Europei.
Este tot mai evident faptul că aşa-zisul scandal al cărnii de cal este o nouă încercare de scoatere a României de pe piaţa furnizorilor de alimente, la puţină vreme după liberalizarea exporturilor de carne de porc, pesta porcină ţinându-ne ani în şir cu dinţii la gard, cum zice românul.
După ce, pentru prima oară în ultimii ani, autorităţile româneşti s-au mişcat cu o viteză remarcabilă şi au demonstrat că nu în România carnea de cal a fost etichetată drept carne de vită, devine clar faptul că avem de-a face cu o operaţiune pusă la cale de o reţea internaţională în scopul obţinerii de câştiguri ilegale, prin substituirea cărnii de vită cu carne de cal. Numai în scandalul privind lasagna din carne de cal se vehiculează o fraudă de 300 de milioane de euro.
Încercarea de a arunca vina pe furnizorii de la periferia imperiului, România cu carne de cal şi Bulgaria, mare exportator de carne de măgar şi catâr, a eşuat, deocamdată, aşa că Franţa, Anglia şi Olanda au început să se uite şi prin propria ogradă.
În Franţa, preşedintele asociaţiei crescătorilor de bovine atenţionează că motivele acestei înşelătorii sunt, în primul rând, economice. „Preţul cărnii de cal este la o treime din cel al cărnii de vită. Tentaţia pentru cei lipsiţi de scrupule e mare. Din păcate, această tentaţie nu se manifestă decât la Comigel, care a vândut carnea către Findus. Este vorba şi de alte companii.”
E clar că situaţia s-a schimbat şi că privirile nu se mai îndreaptă exclusiv către România. Ministrul britanic al Mediului, Owen Paterson, s-a întâlnit ieri cu Agenţia pentru Standarde Alimentare şi cu reprezentanţi ai industriei alimentare, pentru a discuta despre criza cărnii de cal. Iar laburiştii au cerut o dezbatere în plen pe aceeaşi temă.
Şi în Franţa oficialităţile se mişcă iar comisarul european pentru sănătate, Tonio Borg, şi miniştri europeni se vor întâlni azi la Bruxelles pentru a analiza impactul scandalului cărnii de cal.
Iar după ce România a demonstrat că trasabilitatea cărnii de cal pe teritoriul ţării noastre a fost urmărită pas cu pas şi nu la noi carnea de cal a fost etichetată drept carne de vită, ministrul Mediului al „guvernului laburist din umbră” a declarat că nu din România a pornit scandalul ci „de dincolo de Marea Irlandei”.
Ce-o fi vrut să spună? Probabil că vom afla.

Şt. B.