Rezemat de ploaie sau gânduri din scaunul cu rotile

Gândurile îmi zboară din zori până la stele, un dans neîntrerupt de idei și visuri care se înalță spre infinit. Fiecare zi începe cu o paletă de culori vibrante, asemenea fluturilor de soare ce se desprind ușor de pe petalele dimineții. Ei sunt mesagerii speranței, purtându-mi dorințele spre ceruri, într-o călătorie fără sfârșit.

Rezemat de ploaie, stau adesea și contemplu lumea din jur. Picăturile ce cad ritmic sunt ca un metronom pentru sufletul meu, măsurând trecerea timpului și aducând cu ele o poezie liniștitoare. În acest cadru, caut răspunsuri absente, acele adevăruri care par să se ascundă chiar sub privirile noastre. Sunt momente când răspunsurile pe care le căutăm nu se găsesc în cuvinte, ci într-o privire caldă care ne întâmpină fără judecată și ne oferă confort.

Viața este o călătorie plină de întrebări și căutări. Uneori, răspunsurile pe care le dorim nu sunt cele de care avem nevoie. Și atunci, în acele clipe de tăcere contemplativă, când gândurile mele zboară libere și inima se simte mai ușoară, îmi dau seama că poate nu răspunsurile sunt importante, ci curajul de a întreba și capacitatea de a simți frumusețea din jurul nostru.

Așadar, las gândurile să zboare, să exploreze și să descopere noi orizonturi. Fiecare zi este o nouă pagină în eseu-ul vieții mele, scris cu cerneală invizibilă pe cerul albastru, unde stelele sunt martore la povestea mea nescrisă…

Mihail TĂNASE