Resuscitarea revoluţiilor portocalii?
După ce Obama a lăsat Uniunea Europeană să se bată cu Rusia pentru zonele de influenţă, această strategie păguboasă a luat sfârşit odată cu publicarea stenogramei convorbirii dintre subsecretarul de stat Nuland şi ambasadorul SUA la Kiev, în cursul căreia unul dintre cei mai buni experţi în problemele estului, doamna Nuland a scăpat o înjurătură neaoşă la adresa UE, care se dovedeşte incapabilă să lupte cu tendinţele hegemonice ale Rusiei în estul Europei.
Şi s-ar putea ca reprezentantul Departamentului de Stat (ministerul de externe american) să aibă dreptate, şi o să vedem în continuare care sunt argumentele.
Se ştie că Germania este pilonul de bază al UE, iar coabitarea cu Rusia e una dintre liniile directoare ale politicii externe a Germaniei. Pentru Angela Merkel, Ucraina nu mai are importanţa strategică de acum câţiva ani, când conductele de gaze spre occident treceau prin Ucraina, care putea închide oricând robinetul. Acum Rusia poate transfera gazele spre Germania prin conducta care trece prin Belarus, venind din Siberia, sau prin conducta Nord Stream, care trece pe sub Marea Baltică.
În această situaţie, în care Merkel stă mai mult în espectativă, neavând încredere în partidul „Udar” (Lovitura) al boxerului Vladimir Kitshko (care este şi cetăţean german), pe care-l suspectează că e dirijat din Germania, SUA încearcă resuscitarea revoluţiilor portocalii din 2004, care i-au adus la putere pe Iuscenko în Ucraina, pe Saakasvili în Georgia şi pe Traian Băsescu în România.
Aşa se explică susţinerea financiară a Euromaidanului de la Kiev de către Departamentul de Stat al SUA şi rezerva faţă de mişcarea lui Klitshko, dar şi de Iulia Timoşenko, transformată de regimul Ianukovici în simbol al corupţiei, preferatul fiind, se pare, preşedintele interimar actual, Alexander Turcinov fostul şef al serviciilor secrete.
În aceste condiţii se explică atitudinea rezervată a părţii germane şi a Angelei Merkel în special, faţă de Traian Băsescu, cu prilejul vizitei acestuia în Germania. Nu numai că n-a fost primit cu onorurile cuvenite unui şef de stat, dar Angela Merkel nu şi-a făcut timp nici măcar 5 minute să stea de vorbă cu el, măcar pentru a salva aparenţele.
În schimb, delegaţia PDL a fost primită cu toate onorurile, Blaga şi Predoiu având discuţii ample cu Angela Merkel şi preşedintele Uniunii Creştin Democrate, care-l susţine pe cancelar. Este evident faptul că în perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European, Blaga e mai interesant decât Băsescu, PDL având şanse mai mari de a aduce voturi pentru popularii europeni decât Mişcarea Populară.
În plus, Angela Merkel ştie cel mai bine cât de strâns e legat preşedintele României de interesele americane, el datorând cele două mandate şi revenirea la Cotroceni după referendumului sprijinului Washingtonului, în special.
În ceea ce priveşte Kievul, şansele de reuşită ale unei noi revoluţii portocalii sunt chiar mai mici decât la Bucureşti, Rusia pregătind o ofensivă politică dură, ca şi în cazul Siriei, când a determinat transformarea SUA într-un jucător de rangul doi în problema siriană.
C.R.
Despre autor
