Repere teleormănene: Gimnaziul din Zimnicea

Muzeografilor teleormăneni le datorăm aducerea în prezent a unor vremuri, de data aceasta nu demult trecute, specialiștii Muzeului Județean Teleorman prezintându-ne o carte postală, datată 10 octombrie 1929.

Această carte poștală, necirculată, redă clădirea vechiului Gimnaziu din Zimnicea și a apărut la Zimnicea, fiind editată de Costică Stoicescu.

În această clădire, cunoscută sub numele de „Gimnaziu” sau „Internat”, a funcționat Gimnaziul Unic de Băieți (1921-1927), Gimnaziul Mixt „Regele Mihai I” (1928-1930), Școala Inferioară de Meserii (1930-1932), Subcentrul de Pregătire Premilitară nr. 1 Zimnicea (1933-1939), Gimnaziul Unic (1945-1948) și Școala Pedagogică de Educatoare (1952-1954).

În anul 1939 apare menționat ca fiind situat pe str. Ștefan cel Mare la nr. 45, având următorii vecini: la răsărit- proprietar Ilie Rădulescu, la apus- str. Câmpulung, la miazănoapte- str. Mihai Bravu și la miazăzi- str. Ștefan cel Mare.

Această clădire, deosebit de frumoasă, a funcționat și ca internat, școală și cantină până în martie 1977 când, fiind afectată de cutremur, a fost demolată.

Ne permitem să adăugăm, datorită faptului că am fost… contemporani, că în martie 1977, la etajul clădirii se afla biblioteca liceului din localitate. Elevă fiind, am participat alături de colegii mei la evacuarea din clădire a cărților.

În spatele acestei clădiri se afla sala de sport, care nu a fost afectată de cutremur, motiv pentru care a fost transformată în internat.

În clădirea mai mică din imagine erau, în martie 1977, un centru de pâine și sediul Asociației vânătorilor și pescarilor (vechi prăvălii), în spatele acestora locuind familiile foștilor proprietari.

În fața acestor două clădiri se află minunatul parc al orașului, la a cărui organizare modernă a contribuit bunicul meu matern, tehnician horticol.

Sursa și sursa foto: Muzeul Județean Teleorman

Cornelia RĂDULESCU