Repere teleormănene: Familia Noica – Ghencu (Gheorghe) Noica (1790-1858) (II)

Venirea în țară a lui Ghencu Noica cu părinții are loc în jurul anului 1803, fapt rezultat dintr-o „adeverință” eliberată acestuia, la 17 februarie 1823, de vistierie și semnată de Gheorghe Clucer. În ea se spune că „Ghencu sin (= fiu) Ilie ot (= din) Siștov” a fost adus în Țara Românească „de mic copil, de sunt ani douăzeci și crescut aici”, depunând „chezășie pentru dânsul dumnealui slugerul Sandu Depărățeanu- născut în Rușii de Vede, are 52 de ani, sluger, al lui Stancu Căpitan, șade în Rușii de Vede”.

Ghencu Noica s-a stabilit în anul 1818 în Zimnicea (fapt atestat documentar) și apoi în Târgul Mavrodin, în aprilie 1824.

Prin aceste adeverințe, „posesorul era scutit pentru bucatele sale de dijmărit iar prăvălia lui de fumărit”.

Ghencu Noica s-a ocupat intens de negustorie, a participat activ la viața economică și socială a Mavrodinului, numărându-se printre întemeietorii orașului Alexandria.

Conform documentelor vremii, prof. dr. ing. Nicolae Noica spune în articolul său, apărut pe site-ul historia.ro, că în anul 1825, când, în drum spre Constantinopol, moare stolnicul Constantin Mavrodin, proprietarul domeniului Mavrodin, acest domeniu intră în posesia baronului Hristofor Sachelarie.

„Noul proprietar nu vrea să recunoască Mavrodinul ca „târg”, așa cum îi obținuse dreptul stolnicul C. Mavrodin, în anul 1818, în vremea domnitorului Ion Vodă Gheorghe Caragea, și implicit nici dreptul de scutire de cele 24 zile de clacă pe an de care beneficiau orășenii. Totodată, el ia măsuri represive contra negustorilor, închizîndu-le prăvăliile. Locuitorii Mavrodinului protestează, nu se supun și fac jalbă la ocârmuire. Ei se adresează lui Pavel Kiseleff, care, în 1828, în drum spre București, poposește în târg pentru șase zile.”

Găzduit în casa lui Dumitru Solia, Pavel Kiseleff, considerat ca fiind cel mai strălucit general reformator rus, în timpul domniei conservatorului țar Nicolae I al Rusiei, nu-i poate ajuta, pentru că Regulamentul Organic intrase în vigoare, însă i-a sfătuit să se mute în Basarabia, promițându-le chiar și o mie de ruble, plătite în 40 de ani, care pentru transport și scutire de serviciul militar sau cumpărarea unei moșii, pe care să întemeieze un oraș liber.

„Hotărâți să-și apere drepturile și bunurile agonisite, mavrodinenii se unesc cu zimnicenii, care erau în aceeași situație și stabilesc să cumpere o moșie între Mavrodin și Zimnicea, pe care să construiască un oraș. Ei vor cere sprijinul marelui boier Mihăiță Filipescu (hatman). Se constituie două delegații pentru a găsi moșia, a depune arvuna și a strânge ulterior bani pentru achitarea ei. Mavrodinenni îi împuternicesc ca reprezentanți, la 24 iulie 1832, pe Dimitrie Teodor, Ghencu Noica și Ivancea Acearliu. După numeroase căutări și tratative, mavrodinenii și zimnicenii cumpără moșia Brezoaia, lângă București, pe care o oferă Mitropoliei în schimbul moșiei Băcâieni, proprietate a Sfintei Mitropolii. Actul de schimb se semnează, cu ceremonial, la 12 mai 1834, între delegații celor două obști și mitropolitul Grigore al Ungro-Vlahiei. Ca martori, au semnat: episcopii Neofit al Râmnicului, Ilarion al Ardealului și Kesarie al Buzăului.”

Sursa: historia.ro; Foto: Constantin Noica

Documentare: Cornelia RĂDULESCU