Repere teleormănene: Alexandru Depărățeanu

La 25 februarie 1834 s-a născut, la Roșiorii de Vede, Alexandru Depărățeanu.

Poet, dramaturg, traducător și politician român Alexandru Depărățeanu a fost fiul lui Petrache Depărățeanu și nepotul boierului Sandu Depărățeanu.

Copilăria și-a petrecut-o la moșia tatălui său din satul Deparați, din județul Teleorman.

A urmat școala elementară din Roșiorii de Vede, avându-l ca dascăl pe ardeleanul Vasile Urzescu, apoi Liceul „Sf. Sava” din București, care era singura școală secundară la acea vreme.

În 1856 Alexandru Depărățeanu a plecat la Paris, unde a stat trei ani, scriind cele mai multe dintre poeziile sale. A călătorit în Spania, Italia și Germania, apoi s-a întors în țară la începutul anului 1859, la Roșiorii de Vede, însă fără vreun titlu universitar.

Implicându-se în viața politică, a ocupat în 1860 postul de subprefect al plășii Teleorman, în 1861 pe cel de subprefect al județului Teleorman, iar în urma alegerilor din 1864 a fost ales deputat al Camerei Legislative de către țăranii din județ.

La 11 ianuarie 1865, la numai câteva luni de la alegerea lui ca deputat de Teleorman, a murit subit, fiind înmormântat în curtea bisericii din Deparați, județul Teleorman.

De la el ne-au rămas volumele de versuri „Doruri si amoruri” și „Ciocoii vechi și ciocoii noi”, publicate în 1861, drama în 5 acte și în versuri, intitulată „Grigore Vodă, domnul Moldovei”, publicată în 1864, precum și alte poezii tipărite postum.

Alexandru Depărățeanu este cunoscut astăzi mai ales prin poezia postumă „Vara la țară” pe care o parodiază, cu talentul său, George Topârceanu în poezia cu același titlu, parodie după care Mircea Baniciu scoate o melodie în 1981:

„Locuința mea de vară

E la țară:

Acolo eu voi să mor

Ca un fluture pe floare

Beat de soare

De parfum și de amor.

Acolo e fericirea

Și iubirea

Traiului patriarhal;

Viața ce aci s-ascunde

Curge-n unde,

Curge-n unde de cristal!(…)”

Sursa și sursa foto: Muzeul Județean Teleorman

Cornelia Rădulescu