Măgura sau gorganul desemnează o movilă artificială, formată din acumularea resturilor unei așezări sau o movilă care se află deasupra unui mormânt vechi.

Acest tip de așezare este cunoscută sub denumirea de așezare de tip tell (movilă, în limba arabă), fiind caracteristic epocii eneolitice (mileniile V-IV î. Hr.).

Așezările de tip tell sunt movile artificiale rezultate din dărâmăturile succesive ale locuințelor, din cauza incendiilor, inundațiilor sau viețuirii îndelungate în același loc.

Casele erau alcătuite în acea perioadă din lut și lemn, săpăturile arheologice din sudul țării, datorate existenței măgurilor, fiind numeroase.

De-a lungul timpului, comunitățile omenești s-au așezat pe același loc, mereu în apropierea unei ape. După ce așezarea era distrusă de incendii sau de inundații, oamenii reveneau și construiau alte case, peste ruinele celor de dinainte. Așa s-au format măgurile, care au câțiva metri înălțime, ele fiind acumulări formate în sute de ani.

Măgurile au fost cercetate de către pasionații de arheologie încă din secolul al XIX-lea, în prima etapă a arheologiei românești, cea a „anticarilor”, când s-au efectuat primele cercetări pe teren și s-au alcătuit primele colecții muzeale.

„Anticarii”, deși nu aveau studii de specialitate, dispuneau de resurse financiare și de un interes deosebit pentru colecționarea obiectelor vechi.

Urmează epoca romantică, în care începuturile arheologiei preistorice sunt legate de numele lui Cezar Bolliac.

Acesta face o serie de explorări arheologice în sudul țării, cercetând linia Dunării la Giurgiu, Zimnicea, Turnu Măgurele, Celei, Turnu Severin, până în sudul Dunării, la Șiștov și Nicopole.

Cezar Bolliac a cercetat amănunțit zona județului Teleorman, fiind preocupat de antichitățile preromane.

În anul 1872 face o călătorie pe propria-i cheltuială și întreprinde săpături în câmpul morților (necropola) de la Zimnicea.

În anul 1869 semnalează prezența unei așezări preistorice în apropierea Alexandriei, numită Gorgan.

Așezarea, situată pe malul Vedei, are o groapă mare în centru, făcută de căutătorii de comori.

În raportul pe care îl face către ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, Cezar Bolliac spune că pe movilă a găsit ceramică dacică, însă nu a făcut săpături pe Gorgan, din cauza lipsei timpului și a oamenilor.

Bolliac ajunge la Cetatea Calomfireștilor, tot pe valea Vedei, pe proprietatea lui Dimitrie Butculescu, unul dintre primii arheologi. Aici, ajutat de 80 de oameni, descoperă pe măgură multe fragmente de ceramică și de silexuri.

Bolliac menționează dimensiunile măgurii (40×16 m) spunân că au fost găsite silexuri, obiecte din lut, pietre pentru praștie, râșnițe, toate specifice unei așezări neolitice.

După săpăturile de la Calomfirești (până pe 7 iulie), merge la cetatea Frumoasa, efectuând săpături și la Zimnicea și Turnu Măgurele (până pe 11 iulie).

În timpul săpăturilor de la Turnu Măgurele, Bolliac trecea și pe celălalt mal al Dunării, la Nicopole, pentru a achiziționa antichități.

În perioada romantică a arheologiei este remarcabilă activitatea lui Dimitrie Butculescu, care a efectuat săpături arheologice în așezări neolitice: Măgura Calomfirescu (Măgura Gruiului), Măgura Balaci-Pădărești, Zâmbreasca, Poroschia, Movila Doamnei (Țigănești), Tătărasca, Asan-Aga, toate situate în județul Teleorman.

Rezultatele cercetărilor de la Măgura Calomfirescu au fost publicate în Revista Contemporană, în anul 1873. Butculescu era autorizat să efectueze săpături arheologice în județul Teleorman pe propria-i cheltuială, având obligația de a oferi o parte din obiectele descoperite Muzeului Național din București.

Deținerea de colecții private de antichități era ceva obișnuit la acea vreme, Muzeul Național de Antichități fiind înființat în 1864, prin colecția lui Nicolae Mavros.

D. Butculescu, deși amator în domeniul arheologiei, face observații importante, identificând la măgura Calomfirescu două straturi de locuire: unul medieval și unul eneolitic.

D. Butculescu a descoperit la Măgura Calomfirescu cea mai importantă așezare eneolitică din Câmpia Română, aparținând culturii Gumelnița.

Cornelia RĂDULESCU