Repere istorice teleormănene: Descoperiri istorice la Islaz

Comuna Islaz este situată în sud-vestul județului Teleorman, fiind compusă din satele Islaz și Moldoveni.

Condițiile naturale de pe teritoriul acestei comune au fost prielnice unor locuiri omenești stabile de-a lungul timpului, acest fapt fiind demonstrat de descoperirile arheologice.

Arheologic, Islazul este cunoscut datorită castrelor romane aflate la limita de sud a Limes-ului Alutan.

Castrele au fost menționate de comitele L.F. de Masrigle, ofițer austriac, care a cercetat în anul 1689 ruinele romane de pe ambele maluri ale Dunării.

La Islaz există în prezent două castre, cel de-al treilea fiind distrus de apele Dunării. Pe acesta îl menționează, în anul 1845, August Treboniu Laurian și Cezar Bolliac.

Primul castru, aflat în punctul „Racovița”, se află aproape de malul Oltului, lângă vechea biserică. Din fortificație se mai păstrează doar colțul de nord-vest. Acesta avea 2-3 valuri și șanțuri de apărare.

Al doilea castru, aflat pe terasa Dunării, a servit, probabil, pentru auxiliari sau cavalerie. Era prevăzut cu trei valuri și șanțuri de pământ, iar partea sudică este acum distrusă de Dunăre.

Pe teritoriul comunei Islaz au fost făcute o serie de descoperiri monetare, toate aperținând epocii romane.

În anul 1872 a fost descoperit un tezaur alcătuit din 150 denari romani republicani și 3 monede imperiale.

Un alt tezaur descoperit la Islaz este compus din 152 denari romani și 8 monede imperiale romane.

În afară de acestea, există și descoperiri monetare izolate.

Descoperirile ceramice aparțin primei epoci a fierului (Hallstatt), epocii prefeudale și feudale. Este menționată existența unei gropi în formă de clopot, cu ceramică prefeudală, oase de animale și cărbune.

Cercetările arheologice au descoperit un nivel neolitic timpuriu, cu rare fragmente ceramice și un sac de cupru, care suprapunea un nivel de piese de cupru.

Săpăturile efectuate în anul 2010 au scos în evidență urme de locuire pe teritoriul satului Islaz, pe teritoriul satului Moldoveni nefiind reperate.

Cele mai vechi descoperiri arheologice datează din paleoliticul superior și sunt reprezentate de diferite unelte de silex, descoperite pe terasa Dunării.

Din epoca bronzului datează o serie de descoperiri, iar din prima epocă a fierului au fost identificate materiale arheologice.

Cele mai multe descoperiri aparțin epocii geto-dacice (sec. II-I î.Hr.), cele mai târzii aparținând epocii medievale și provenind din diferite vetre de locuire ale vechiului sat Islaz.

Descoperirile funerare au caracter izolat, prezența oaselor umane fiind în trei dintre punctele cercetate.

Un sit arheologic deosebit este un tumul, „Măgura Strâmbă”, aflat la vest de satul Islaz.

Această categorie de situri, cunoscută sub denumirea de „măguri” sau „movile”, reprezintă construcții cu caracter funerar, care adăpostesc morminte (izolate sau grupate), aparținând perioadei de tranziție de la neolitic la epoca bronzului (jumătatea mileniului IV î.Hr.), până în perioada migrațiilor târzii (sec. X-XI d. Hr.).

Multe dintre descoperirile de la Islaz nu au putut fi atribuite cu precizie unor epoci, datorită degradării și fragmentării materialelor ceramice, dar prezența lor arată faptul că zona prezintă urme de locuire umană și are un potențial arheologic ridicat.

Cornelia RĂDULESCU