Comuna Tătărăștii de Sus se află în partea de nord a județului, pe malul stâng al râului Teleorman, la 56 km de Alexandria. Este formată din satele Udupu, Tătărăștii de Sus și Dobreni.

Situl arheologic Curtea întărită a Bălăcenilor este situat în centrul localității, pe un vechi drum comercial care făcea legătura între Dunăre și munți.

Satul Tătărăștii de Sus este atestat documentar pentru prima dată în anul 1538.

Boierii Bălăceni au avut moșii în aceste locuri, însă sunt menționați abia spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, primul menționat fiind șetrarul Ioniță Bălăceanu.

Începuturile construirii Curții Bălăcenilor nu este cunoscut, dar finalizarea aparține Zoiței Bălăceanu, înainte de anul 1798, când își îngroapă soțul, Anghelache Amiras, în biserica de la Tătărăștii de Sus.

Zoița Bălăceanu cedează drepturile de proprietate ale acestei curți lui Ștefan Bellu, în anul 1817, cu condiția ca acesta să le îngrijească și contra unei rente.

Deoarece acesta nu a respectat condițiile impuse, au urmat multe procese între el și moștenitorii Zoiței Bălăceanu, timp în care reședința boierească se degradează.

Curtea întărită a Bălăcenilor de la Tătărăștii de Sus este un ansamblu de arhitectură monumental, care cuprinde locuința, acareturile, biserica și turnul-clopotniță.

Ansamblul are o suprafață de aproximativ 5400 mp, fiind format din două incinte, inegale ca suprafață și cu forme diferite, în incinta cea mică afându-se biserica paraclis.

Ansamblul este construit în întregime din cărămidă, cu excepția intrărilor, care sunt realizate din piatră.

Curtea boierească de la Tătărăștii de Sus are un caracter aparte.

Prima incintă are formă pătrată, o suprafață de aproximativ 3770 mp și este înconjurată de un zid de cărămidă, cu o înălțime de 7 m. În fiecare colț are un turn de apărare circular, cu metereze, singurul care se păstrează fiind cel din partea de SE, celelalte trei păstrându-se la nivelul fundațiilor.

Principalul dispozitiv de apărare era turnul-clopotniță. Situat deasupra porții principale, acesta avea metereze care traversau zidurile și un sistem de baricadare a ușilor.

Pe latura sudică se afla locuința boierească, din care se mai păstrează numai pivnița, iar pe latura nordică erau magaziile și grajdurile.

Pe latura de est, lângă bucătărie, erau trei deschideri: două porți de acces, iar în centru o altă poartă către cel de al doilea sector al curții. Porțile aveau sistem de baricade.

Cea de a doua incintă, mai mică, are formă poligonală, zidurile fiind fortificate în interior cu 12 contraforturi. Aici era și o clădire mare, cu trei încăperi.

Cel mai important edificiu este biserica, cu pridvor deschis și lipsită de turlă. Intrarea în biserică se făcea printr-o masivă ușă de lemn, care avea o grindă pentru baricadarea în interior.

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că biserica a fost primul edificiu care a suferit distrugeri masive.

Concluziile cercetărilor arheologice impun continuarea investigațiilor, pentru noi descoperiri, pentru refacerea elementelor ansamblului și pentru evidențierea construcțiilor anterioare: clădiri, pivnițe, turnuri de colț.

Cornelia RĂDULESCU