Repere istorice teleormănene: Comuna Tătărăștii de Jos

Comuna Tătărăștii de Jos este o dovadă a existenței noastre pe aceste meleaguri, începuturile pierzându-se în negura vremii și fiind legate de daci.

Comuna este formată din satele Tătărăștii de Jos, Slăvești, Lada, Obârtu, Negreni, Negrenii Osebiți și Negrenii de Sus.

Ea este situată în partea de nord a județului Teleorman, la granița cu județul Argeș.

Localitățile comunei Tătărăștii de Jos au fost în mod continuu locuite, iar această continuitate este atestată prin dovezi arheologice și documentare.

Legenda spune că denumirea comunei vine de la faptul că aici ar fi fost așezată o tabără de tătari.

O altă legendă leagă numele comunei de Tatarca Dacica, asemănătoare cu „sarica” de azi (cojoacele din blană de oaie, îmbrăcate de ciobani).

Cătunul Zlotești, care aparține satului Tătărăștii de Jos, este atestat în jurul anului1445, în vremea lui Vlad Dracul, satul Negreni fiind atestat în anul 1488.

Celelalte sate componente ale comunei au fost înființate după anul 1512.

Comuna este așezată pe drumul care făcea legătura între Târgoviște, capitala Țării Românești, și Turis Nicopole.

Membrii acestei comunități au fost martorii principalelor evenimente istorice ale țării, susținând trupele voievodale pe câmpul de bătălie.

Ei au participat la Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, alăturându-se unei coloane de revoluționari care trecea pe Drumul Olacului (acest drum era folosit de diligențe între 1500 și 1900).

În timpul Revoluției de la 1848, locuitorii comunei au depus jurământul de credință pe Constituția Revoluționară, cu excepția locuitorilor fostului sat Zlotești, care, influențați de proprietarul Ioan Zlotescu, susținător al turcilor, se opun.

Cornelia RĂDULESCU