Remember – Tudor Arghezi * Un strălucit poet, prozator și gazetar român

Acum 139 de ani, la 23 mai 1880, s-a născut la București, într-o familie originară din Cărbunești (județul Gorj), Tudor Arghezi, un mare poet, prozator și gazetar român cu o carieră literară foarte bogată.

Numele său real a fost Ion Nae Theodorescu. Pseudonimul Arghezi provine, după cum mărturisește însuși poetul, de la numele vechi al Argeșului, „Argesis”.

Din cauza situației familiale, de la vârsta de 11 ani, a fost nevoit să se întrețină singur, dând meditații.

Copilăria nu i-a lăsat decât amintiri dureroase.După spusele sale: „Este cea mai amară vârstă a vieții. N-aș mai voi să fiu o dată copil.”

După absolvirea Liceului „Sf, Sava” din București, în anul 1886, își face intrarea în lumea literară, debutând în 1896, la vârsta de numai 16 ani, în revista „Liga Ortodoxă”, condusă de Alexandru Macedonski, cu poezia „Tatăl meu”, semnată Ion Theo.

La 19 ani căuta adevărul divin în viața de călugăr la Mănăstirea Cernica, de unde, însă, a plecat după patru ani.

În anul 1905 merge într-o lungă călătorie de studii în străinătate, poposind la Paris, apoi prin Elveția, Anglia și Italia.

Revenind în țară în 1912 publică numeroase versuri, pamflete și articole polemice, în ziarele și revistele din acea vreme.

Opera sa este umbrită de atitudinea lui polemică, referitoare la aspectele cotidiene din viața societății căreia îi aparținea.

Anii Primului Război Mondial îl găsesc în tabăra neutralității pe care o susține, căpătând caracter filogerman, motivul său fiind teama de agresiunea rusească.

În timpul acestei conflagrații mondiale publică mult în ziare filogermane, motiv pentru care la finele războiului este condamnat pentru colaboraționism, pentru o perioadă de cinci ani, fiind închis la Penitenciarul Văcărești, împreună cu alți scriitori și poeți.

În favoarea eliberării acestora a insistat mult Nicolae Iorga, care în urma demersurilor făcute și acceptate grupul de scriitori este eliberat după un an de zile.

Continuând să scrie, Arghezi devine un promotor al simbolismului, după perioada posteminesciană și semănătoristă.

În 1927 apare primul său volum de poezii intitulat „Cuvinte potrivite”, ce-l impun definitiv în literatura română, după care apar și alte volume de versuri, romane și literatură pentru copii.

În presă a impus ca formulă „tableta” prin publicația „Bilete de papagal” care a cunoscut patru serii în perioada de timp cuprinsă între anii 1928 și 1945.

În ziarul pe care-l conducea „Bilete de papagal”, la 30 septembrie 1943, apare un excepțional pamflet cu titlul „Baroane!”, în care îl ataca pe ambasadorul german la București, Manfred von Killinger, fapt pentru care ziarul este imediat confiscat, iar autorul închis la București și apoi în lagărul de la Târgu Jiu, timp de un an.

Odată cu instaurarea regimului comunist este reabilitat, apoi interzis, în plină epocă proletcultistă (1948) și iar reabilitat începând cu anul 1952.

Pentru întreaga activitate literară este distins cu titlu și premii, ales membru al Academiei Române și sărbătorit ca poet național la 80 și la 85 de ani.

În 1965 a fost distins cu Premiul „Herder” și nominalizat la Premiul „Nobel” pentru literatură.

Un mare artist al cuvântului s-a stins din viață la 14 iulie 1967, la vârsta de 87 de ani, fiind înmormântat cu funeralii naționale, în grădina casei sale din Strada Mărțișor, din București, devenită astăzi muzeu.

După cum afirma Tudor Vianu, „Arghezi rămâne cel mai mare poet român, în epoca de după Mihai Eminescu.”

Leon Armeanca