Reînvie legendara Pădure nebună?
E arhicunoscut faptul că numele judeţului nostru vine de la sintagma turcească “deliorman”, care înseamnă pădure nebună. Dar codrii nesfârşiţi, pe care se temeau ordiile otomane să-i străbată au rămas în legendă, doar câteva pâlcuri de pădure confirmând faptul că acum câteva sute de ani Burnasul şi Burdea aveau tot atâţia stejari câte fire de porumb au acum acum, în toamne bogate.
Doar 5,14 % din suprafaţa Teleormanului mai este acoperită de păduri, şi de aceea în 2011 Consiliul Judeţean a iniţiat şi aprobat în anul 2011 ”Programul privind măsurile de protecţie a mediului prin creşterea suprafeţelor împădurite în judeţul Teleorman pe perioada 2011–2020”. Pentru realizarea lui s-au înfiinţat până la zi 37 de asocieri între administraţia judeţeană şi consiliile locale.
În cadrul acestora, Consiliului Judeţean se obligă să asigure gratuit puieţii care trebuiesc plantaţi, în timp ce consiliile locale identifică, pun la dispoziţie şi pregătesc terenurile degradate destinate împăduririi, asigură forţa de muncă necesară plantării şi întreţin plantaţia până la încheierea stării de masiv care, îndeobşte, durează circa 5 ani.
De remarcat că de la începerea programului, au fost împădurite 550 de hectare pentru care au fost necesari 2,7 milioane de puieţi.
O nouă campanie de împădurire va demara azi la Liţa, unde alături de localnici vor lua parte la acţiunea de plantare circa 50 de funcţionari publici şi salariaţi de la Consiliul Judeţean, în frunte cu Adrian Ionuţ Gîdea, preşedintele instituţiei, care, în legătură cu această acţiune a declarat următoarele: ”Mai mult decât datele programului de împădurire contează rezultatele pe care sperăm să le obţinem şi care privesc direct cetăţenii : dorim ca teleormănenii să respire un aer mai curat, echilibrul hidrologic să ne ferească de inundaţii, plantele şi animalele locului să nu dispară, calitatea solului să ne asigure recolte bogate, fiecare cetăţean să aibă condiţii mai bune de sănătate, să avem păduri unde să ne relaxăm la sfârşit de săptămână şi, nu în ultimul rând, copiii şi nepoţii noştri să nu cunoască pădurea numai din fotografii. Trebuie, totodată, să atenţionez consiliile locale asupra obligaţiei care le revine –în baza asocierii– de a întreţine corespunzător plantaţiile înfiinţate”.
C.O.
Despre autor
