Regăsirea zborului
Într-un sat uitat de timp, pe o colină acoperită de verdeață, trăia un bătrân cu tâmpla căruntă. Singurătatea îi învăluia sufletul cu o ceață densă, iar lacrimile îi străbăteau adesea privirea. În fiecare seară, se așeza pe pragul casei sale și privea apusul, gândindu-se la vremurile demult apuse.
Într-o zi, în timp ce se plimba prin pădure, bătrânul a întâlnit o pasăre rănită. Avea aripile frânte și ochii plini de durere. Bătrânul a luat pasărea în palmele sale și a început să-i aline suferința. Lacrimile lui s-au amestecat cu penele delicate ale creaturii, iar singurătatea lui s-a topit în prezența ei.
Zilele au trecut, iar pasărea s-a vindecat. Ea nu mai era rănită, iar bătrânul nu mai simțea golul din inimă. Împreună, au petrecut ore întregi privind cerul și ascultând cântecul vântului. Tâmpla căruntă a bătrânului nu mai părea atât de grea, iar lacrimile sale nu mai erau de tristețe, ci de bucurie.
Dar într-o zi de toamnă, când frunzele cădeau în dansul lor melancolic, pasărea s-a ridicat spre cer, și făcând câteva ocoluri, s-a pierdut în depărtare. Bătrânul a privit-o neputincios, și zâmbind, a spus: „plecarea ta mă pustiește, dar faptul că ți-ai regăsit zborul, mă face fericit”…
Mihail TĂNASE
Despre autor
