Reforma impozitelor pe proprietate inevitabilă în România

În timp ce multe state din Uniunea Europeană folosesc impozitul pe proprietate ca un instrument fiscal stabil și predictibil pentru finanțarea administrației locale, România continuă să practice unele dintre cele mai reduse cote din blocul comunitar.

În acest context, Guvernul și Ministerul Finanțelor iau în calcul revizuiri semnificative ale modului de calcul al impozitului pe clădiri, terenuri și alte proprietăți. Ajustarea valorii impozabile, diferențierea clară între tipurile de utilizare (rezidențială vs comercială) și introducerea unor principii de echitate fiscală sunt deja în dezbatere publică. Însă orice creștere va trebui calibrată atent, pentru a nu afecta disproporționat categoriile vulnerabile sau a genera tensiuni sociale.

Potrivit celor mai recente date europene (2025), România colectează aproximativ 0,5% din PIB din impozitul pe proprietate, față de o medie de 1,9% în Uniunea Europeană. În țări precum Franța, Grecia sau Belgia, acest tip de impozit contribuie cu peste 3% din PIB, fiind una dintre sursele principale de venit pentru autoritățile locale. In România, aceste venituri sunt limitate, inegale și, adesea, sub nivelul real al valorii pieței imobiliare. Scopul declarat este dublu: creșterea echității fiscale și consolidarea autonomiei financiare a administrației locale, în linie cu bunele practici europene. Cu toate acestea, orice reformă va trebui gestionată cu precauție, întrucât o creștere bruscă a taxelor ar putea genera nemulțumire publică, mai ales în rândul celor cu venituri fixe, precum pensionarii sau familiile tinere.

Proprietarii de spații comerciale, birouri sau apartamente închiriate în scopuri comerciale plătesc impozite mai mari decât cei care dețin locuințe proprii. În multe cazuri, cota de impozit pentru clădirile nerezidențiale a fost stabilită între 0,5% și 1,3% din valoarea impozabilă, în funcție de deciziile consiliilor locale.

Pentru a beneficia de impozit redus (ca pentru locuințe rezidențiale), proprietarii trebuie să declare corect destinația imobilului, in caz contrar riscă amenzi și recalculări retroactive.

Ministerul Finanțelor a anunțat că analizează posibilitatea unei uniformizări la nivel național a modului de calcul al impozitelor pe clădiri, pentru a reduce discrepanțele dintre orașe. De asemenea, se discută introducerea unui sistem de impozitare progresivă în funcție de numărul de proprietăți deținute. Multe ţări UE îşi ajustează periodic evaluări impozabile ale proprietăților ca ele să reflecte preturile actuale de piață. În România, evaluările impozabile nu au ținut mereu pasul cu creșterile de preț imobiliar, ceea ce duce la un impozit relativ mic față de valoarea reală. În multe state UE proprietarii beneficiază de reduceri pentru locuințe principale, persoane cu venituri mici, clădiri istorice etc. În România există și excepții, dar nu sunt la fel de extinse și nu acoperă diferențe mari, iar facilitățile variază mult de la o localitate la alta.

Țările în care autoritățile locale au nevoie de mai multe resurse pentru serviciile locale tind să aibă impozite pe proprietate mai ridicate, pentru a finanța infrastructura, transportul public, întreținerea spațiilor verzi, etc. România, cu venituri mai reduse per locuitor și cu un grad mai mic de descentralizare (sau cu venituri locale mai mici), nu poate pune cote mari peste tot fără opoziție mare.

România are unul dintre cele mai mari rate de proprietate din UE. Aceasta înseamnă că impozitul pe proprietate este unul direct resimțit de mulți. România se află, în prezent, printre țările cu cele mai scăzute impozite pe proprietate din Uniunea Europeană, atât ca valoare absolută, cât și ca procent din PIB. Acest lucru a fost, până acum, un avantaj pentru proprietari și investitori, însă creează și probleme structurale, precum: venituri locale insuficiente, lipsă de echitate fiscală (mulți plătesc prea puțin raportat la valoarea reală a imobilului), și presiune tot mai mare pentru reformă fiscală din partea autorităților centrale. Franța, Spania sau Grecia colectează de 3-4 ori mai mult din impozitele pe proprietate, iar fondurile obținute sunt reinvestite în infrastructură și servicii publice.

România se îndreaptă spre o aliniere treptată la standardele europene, prin: actualizarea valorii impozabile, diferențierea clară între proprietăți rezidențiale și comerciale, eventuală introducere a unei impozitări progresive pentru cei cu mai multe locuințe.

Adriana VENE