Comisia Europeană a adoptat propuneri novatoare în vederea refacerii ecosistemelor deteriorate și a readucerii naturii în întreaga Europă, de la terenuri agricole și mări la păduri și medii urbane.
Comisia propune, de asemenea, reducerea cu 50 % a utilizării pesticidelor chimice și a riscului aferent acestora până în 2030. Aceste propuneri sunt propuneri legislative emblematice care dau curs Strategiei privind biodiversitatea și Strategiei „De la fermă la consumator” și vor contribui la asigurarea rezilienței și a securității aprovizionării cu alimente în UE și în întreaga lume.
Propunerea de act legislativ privind refacerea naturii este un pas esențial în evitarea prăbușirii ecosistemelor și în prevenirea celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice și ale pierderii biodiversității. Refacerea zonelor umede, a râurilor, a pădurilor, a pajiștilor, a ecosistemelor marine, a mediilor urbane ale UE și a speciilor pe care le găzduiesc este o investiție esențială și eficientă din punctul de vedere al costurilor în securitatea alimentară, reziliența la schimbările climatice, sănătate și bunăstare.
Noile norme privind pesticidele chimice vor reduce amprenta de mediu a sistemului alimentar al UE, vor proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor și a lucrătorilor agricoli și vor contribui la atenuarea pierderilor economice pe care le înregistrăm deja din cauza deteriorării sănătății solului și a pierderii polenizatorilor cauzată de pesticide.
Comisia propune, pentru prima dată, un act legislativ care vizează refacerea naturii Europei, în vederea readucerii în stare bună a 80% din habitatele europene care se află într-o stare precară și în vederea readucerii naturii în toate ecosistemele, de la păduri și terenuri agricole la ecosisteme marine, de apă dulce și urbane. Conform acestei propuneri de act legislativ privind refacerea naturii, fiecărui stat membru i se vor aplica obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru refacerea naturii în diferite ecosisteme.
Obiectivul este ca prin măsurile de refacere a naturii să fie vizate cel puțin 20% din zonele terestre și maritime ale UE până în 2030 și până în 2050 aceste măsuri să fie eventual extinse la toate ecosistemele care trebuie refăcute.
Actul legislativ va dezvolta experiențele existente în ceea ce privește măsurile de refacere a naturii, cum ar fi restaurarea ecologică, replantarea copacilor, înverzirea orașelor și a infrastructurii sau eliminarea poluării pentru a permite refacerea naturii. Refacerea naturii nu înseamnă protecția naturii și nu duce în mod automat la mai multe zone protejate. Deși demersurile de refacere a naturii sunt necesare și în zonele protejate din cauza stării lor din ce în ce mai precare, nu toate zonele care au făcut obiectul măsurilor de refacere a naturii trebuie să devină zone protejate. Majoritatea acestora nu vor deveni zone protejate, deoarece demersul de refacere nu împiedică desfășurarea activității economice. Demersurile de refacere presupun conviețuirea și desfășurarea unei activități productive în armonie cu natura, readucând o mai mare biodiversitate pretutindeni, inclusiv în zonele în care se desfășoară activități economice, ca de exemplu păduri gestionate, terenuri agricole și orașe.
Actul legislativ privind refacerea naturii va stabili obiective și obligații în materie de refacere pentru o gamă largă de ecosisteme terestre și marine. Ecosistemele cu cel mai mare potențial de eliminare și stocare a carbonului, precum și de prevenire sau reducere a impactului dezastrelor naturale, cum ar fi inundațiile.
Noul act legislativ se bazează pe legislația existentă și acoperă toate ecosistemele, nelimitându-se doar la zonele protejate în temeiul Directivei privind habitatele și al rețelei Natura 2000, scopul fiind ca toate sistemele naturale și seminaturale să intre pe calea redresării până în 2030.
Noul act legislativ va beneficia de o finanțare semnificativă din partea UE, iar aproximativ 100 de miliarde EUR vor fi puse la dispoziție pentru cheltuielile legate de biodiversitate, inclusiv pentru refacere.
Cornelia RĂDULESCU