Războiul civil din PNL a devenit ideologic

Nimeni n-a bănuit că bătălia pentru șefia PNL se va transforma într-un război civil, care va afecta chiar actul de guvernare. Când cei doi rivali și-au anunțat candidaturile, declarațiile au fost protocolare, axate pe o rivalitate fair-play, ambii candidați angajându-se că lupta lor nu va afecta cadrul de funcționare al partidului.

„Un cadru onest, al unei competiții de viziuni, de idei, în care să prezentăm membrilor PNL ofertele noastre. Este normal să spună că va câștiga. Și eu candidez pentru a câștiga șefia PNL. Faptul că există o competiție între noi doi nu va afecta activitatea PNL. Echipa mea este PNL, a fost, este și va fi. E o competiție între noi, în care încercăm să convingem membrii PNL să ne sprijine. PNL este o echipă, PNL va rămâne unit indiferent de rezultatul votului”, spunea Ludovic Orban la începutul lui iunie, când a fost declanșată campania internă.

Tot atunci premierul Florin Cîțu anunța că va intra și el în cursa pentru șefia PNL, având alături așa-zisa grupare reformistă, în frunte cu Rareș Bogdan, Robert Sighiartău, Emil Boc și Alina Gorghiu.

„Mulțumesc că astăzi sunteți alături de mine, când fac acest anunț important pentru partid, pentru România și pentru mine. Am decis să mă înscriu în competiția pentru președinția PNL. Le mulțumesc liderilor politici puternici din PNL care au crezut în mine din primul moment în care m-am înscris în partid și care astăzi mă susțin și fac parte din echipa mea”, spunea Cîțu la vremea respectivă.

Dar evoluția ulterioară dovedește că lucrurile sunt departe de „previziunile” celor doi „combatanți”, iar înscrierea în cursă a premierului a condus la o încleștare „pe viață și pe moarte (politică)” a celor două tabere.

Ceea ce se întâmplă acum în PNL nu este o bătălie politică, bazată pe ideologie și politici publice, ci un război civil, în care orice este permis, iar scopul final este răsturnarea uneia dintre tabere.

Devine tot mai clar că pentru „gruparea reformistă” contează mai puțin ceea ce se întâmplă cu partidul și cu țara, scopul fiind scoaterea din joc a lui Ludovic Orban. Definitiv și irevocabil.

Încercarea actualului președinte al liberalilor de a-i trata cu îngăduință paternalistă s-a dovedit a fi pierzătoare. Ramurii de măslin din mâna lui Orban, gașca lui Cîțu i-a răspuns fluturând săbiile și acuzându-l isteric că e groparul liberalismului. Până la urmă, Ludovic Orban și-a dat seama că trebuie să scoată și el sabia, dacă nu vrea să moară politic.

Schimbarea de macaz a lui Orban s-a produs pe 4 iulie la Bacău, când a spus că „liberalii trebuie să sprijine valorile tradiționale ale românilor, precum familia, biserica și satul românesc”, în contradicție totală cu „aripa Cîțu”, care vrea să mute PNL din zona conservatorismului, spre progresismul susținut de Macron.

Președintele Klaus Johannis face și el mișcări politice care arată că e mai apropiat de noua generație politică ce încearcă să facă jocuri la Bruxelles, mai toate ieșirile sale publice fiind legate de mediu, digitalizare și energia verde, teme dragi ale birocraților progresiști de la Uniunea Europeană. El își pregătește astfel terenul pentru a ocupa o funcție europeană sau euro-atlantică, în caz că viața politică internă nu-i va oferi o soluție convenabilă după 2024, premier, de exemplu.

Biden, Macron și alți susținători ai progresismului global s-au trezit brusc că în Europa Centrală și de Est, România poate să fie singurul bastion al noii ideologii, cu condiția ca Johannis și susținătorii săi să rămână la butoane. Pentru că Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia și Cehia au ridicat un adevărat zid în calea progresismului, printr-un conservatorism și suveranism moderat, dar ferm. Iar acest context este unul favorabil pentru Johannis, care vrea să scoată PNL de sub zodia conservatorismului și suveranismului brătienist. Aceasta este de fapt miza bătăliei dintre Cîțu și Orban pentru șefia partidului. Iar ea a devenit, în mod clar, preponderent ideologică.

Este bine știut că faliile ideologice sunt mai periculoase decât cele produse de lupta pentru putere. Pentru că faliile ideologice produc cel mai adesea sciziuni.

S-ar putea ca după congresul liberal din 25 septembrie să avem de-a face cu o struțo-cămilă în care progresismul de sorginte neomarxistă se va confrunta cu un conservatorism secular, iar teme precum parteneriatul civil și educația sexuală în școli vor fi adevărate bombe cu ceas. Iar Partidul Brătienilor va deveni din istoric, istorie.

Șt.B.