Rânduri și gânduri: Drumul românului de la un ghișeu la altul…
Ne-am fi bucurat să scriem rânduri frumoase acum, la sfârșit de an, să așternem pe hârtie gânduri senine și chiar să mulțumim cuiva pentru modul cum s-a comportat, pentru felul de a găsi rezolvare problemelor noastre.
Intenția, însă, până vom avea și motive, rămâne… intenție.
Există în jurul nostru o ciudățenie adusă în formă accentuată: aceea a drumului între ghișee, a plimbării între instituții, pentru a rezolva o problemă.
Dacă ai neșansa ca problema aceea să fie legată de două instituții, ghinionul este al tău! Dar nu „ghinionul” acela pe care-l știm toți, care trece cu trifoi cu patru foi și de care trebuie să ne ferim marțea! Nu, ghinionul-ghinion, care te face să alergi între instituții, prin ploaie, vânt și alte intemperii, ca Ana lui Manole, cu dorința de a rezolva ceea ce ți-ai propus, că, deh, nu-i bine să intri în Noul An cu treburi pe jumătate făcute.
Și astfel, mânat de această dorință, ajungi la un ghișeu, unde ți s-a spus inițial că trebuie să ajungi. Nu vii tu așa, de capul tău, vii că așa trebuie. Însă, stupoare! Ți se spune că lucrurile s-au schimbat, că trebuie să ajungi în celălalt loc, la cealaltă instituție. „De când se procedează așa?”, întrebi buimăcit și mai buimăcit pleci, pentru că ori nu primești niciun răspuns ori, vorba cântecului, „răspunsu-i vânare de vânt”…
Și ajungi dincolo (unde nu trebuia!). Și ce dacă plouă? S-a inventat umbrela, mon cher!
Dar pentru că ghinionul te paște doar pe jumătate, găseșteila al doilea ghișeu o ființă binevoitoare, care îți spune frumos ceea ce știai: nu acolo trebuie să plătești. Iar în momentul în care mai ai puțin până leșini (între cele două instituții sunt aproximativ trei km- iar ghinion!), această ființă blândă, cum rar îi este dat românului să întâlnească într-un astfel de loc, îi explică la telefon persoanei care te-a trimis GREȘIT că nu ești primul caz și nu este admisă o astfel de eroare.
Îi mulțumești pentru informație și profiți că poți merge, pornind prin ploaie, la prima instituție. Și plătești.
Și ca să fie buimăceala totală, ți se spune că nu trebuia aici. Că ceilalți nu au înțeles bine.
În acest timp, uiți că ești în zi sfântă și te bucuri că ești stăpân pe gândurile tale.
Cornelia RĂDULESCU
Despre autor
