Profesorul Nicolae Dina, pe urmele dascălului Ion Creangă

Profesorul și scriitorul alexăndrean Nicolae Dina, încă din fragedă copilărie, a fost atras de mirajul cărților din biblioteca unei familii de învățători, vecini și prieteni cu familia sa. În mod cu totul special a fost captivat de cărțile marelui povestitor Ion Creangă, Nică devenind eroul său preferat. După încheierea studiilor gimnaziale și a celor liceale, Nicolae Dina a lucrat o perioadă de timp ca bibliotecar la Biblioteca Județeană, din Alexandria, unde a studiat întreaga operă a inegalabilului povestitor și dascăl de excepție Ion Creangă. În anii studenției a cunoscut și aprofundat și opera didactică și metodică a lui Ion Creangă. Contactul direct cu manualele și mai ales cu “Îndrumătorul metodic”, cu ideile novatoare ale dascălului Ion Creangă l-a determinat pe Nicolae Dina să scrie cartea intitulată “Dascălul Ion Creangă”.

Mulți s-au întrebat la data apariției respectivului volum ce s-a mai putea scrie despre opera lui Ion Creangă, atât de cunoscută tuturor !? Dar sunt atâtea dezvăluiri, atâtea fapte inedite încât autorului i-a trebuit să consulte peste 190 de lucrări, întreaga operă publicistică privind viața și creația literară a marelui povestitor, a dascălului de excepție Ion Creangă.

Ion Creangă s-a bucurat încă de anii când era elev la Școala normală de cele mai înalte aprecieri din partea lui Titu Maiorescu, iar revizorul școlar Mihai Eminescu îl elogia în acei ani pentru măestria sa didactică. Titu Maiorescu a publicat în anul 1864 cartea “Regulile limbii române pentru începători”, concentrând în paginile cărții cunoștințe elementare despre propoziții, părți de vorbire și părți de propoziții. Pentru prima dată, Creangă înțelegea acum tainele de nepătruns cândva ale gramaticii române, evidențiind importanța lecțiilor susținute de Titu Maiorescu pentru pregătirea dascălilor. Titu Maiorescu a avut un rol esențial în pregătirea psiho-pedagogică a viitorilor institutori.

Rod al experienței sale didactice, Ion Creangă, împreună cu alți colaboratori, a elaborat o serie de manuale școlare. Printre ele se află și volumul “Metodă nouă de scriere și citire”, apoi cartea “Învățătoriul copiilor”, “Cărți de cititi în clasele primare de ambele Sexe”, cu litere și slove cuprinzând învățături morale și instructive (1871) și “Povățuitorul” (1875), unde Ion Creangă concepe învățarea citirii și scrierii în trei perioade : preabecedară, abecedară și postabecedară.

În privința metodelor și procedelor de învățare se poate afirma că Ion Creangă a pus bazele metodei fonetice în predarea scrisului și cititului, așa cum precizează dascălul Nicolae Dina în ultima parte a cărții sale. Ca și ultimă concluzie, Nicolae Dina spune în excepționala sa carte “La toate acestea se adaugă strălucitorul talent literar, poveștile și povestirile, Amintirile din copilărie, operele profund originale înscrindu-l pe Creangă în galeria celor mai reprezentativi scriitori români din toate timpurile”.

Gh. SUHĂIANU