PRO ALEXANDRIA * MOTTO: Alexandria, Alexandria, ești și tu un colț frumos din țara mea!

Au trecut 187 de ani de la înființarea orașului pe malul râului Vedea și aproape 80 de când îmi este casă și masă. Aici am absolvit gimnaziul, liceul, m-am format ca om, aici au venit copiii pe lume, am prieteni, cunoscuți, rude, aici, peste jumătate de secol, mi-am câștigat pâinea muncind, aici am îmbătrânit și aici vreau să rămân. Presat, nu am vrut să-l părăsesc, dar nici El nu m-a lăsat să plec.

Tot mai rar, în ultimul timp, apăsat de ani, străbat orașul încet, de la un capăt la altul. Nu mai sunt casele, prăvăliile, atelierele de altădată, mici, din pământ bătut, sacagiii cu donițele, iaurgiii cu cobilițele, străzile cu gropi, pentru că fiecare generație, la timpul ei, având în frunte primari destoinici precum Hristache Rădoi, Florea Georgescu, Alexandru Colfescu, Ion Răducu și, nu în ultimul rând, Victor Drăgușin, a pus la temelia lui lucruri trainice, folositoare locuitorilor: fabrici, locuințe, biserici, instituții de învățământ, de cultură, de sănătate, sport, infrastructură.

Omule drag, oriunde te afli, vino să vezi Alexandria verde, superbele desene din flori, Catedrala Patriarhală ,,Sfântul Alexandru”, picturile lui Luchian, Monumentele Eroilor, Centrul Cultural pentru Tineret, Sala Polivalentă, Ștrandul, parcul „Pădurea Vedea”, vino să vezi tinerii întrecându-se în cadrul Festivalului Național de Teatru „Ideo Ideis”, să participi la activitățile religioase, culturale, sportive, la Festivalul Internațional de Literatură „MarinPreda”, organizate în această lună estivală, august, cu prilejul Zilelor orașului!

Și iarna Alexandria este frumoasă, când totul este brodat de albul zăpezii, când mâini harnice și pricepute îl fac mireasă, împodobindu-l cu mii și mii de steluțe sclipitoare ce-ți fac cu ochiul. Totul capătă măreție când sunetul clopotelor bisericilor se revarsă peste oraș chemând la rugăciune întreaga lume creștină.

Îmi place să reamintesc cuvintele primarului Drăgușin, despre oraș și pentru locuitorii lui: „Alexandria nu are mare și nici munte nu are, principala lui bogăție sunt oamenii care, oriunde s-ar afla, poartă în suflet dorul de localitatea în care s-au născut, Alexandria”. De reținut și ceea ce scrie SilvanaHogaș, fiica scriitorului Calistrat Hogaș, fost director de școală în orașul nostru:„Cel mai bine ne-am simțit la Alexandria. Păcat că nu am rămas acolo,alexăndrinenii sunt oameni admirabili”.

Șună Alexandru, doctor în Inteligență Artificială, originar din Alexandria, rugat să rămână profesor universitar în Franța, unde studiase, a răspuns, pe loc, cu versurile lui Geo Călugăru: „Nu dau un colț de cer din țara mea,/ Pe cerul oricât de ‘nalt al orișicui,/ Din câte știu cu limpezimi de stea,/ Doar ea e-n lume țara dorului.”

Din Decembrie Astral 1989 au trecut peste 30 de ani. Iau bastonul, prietenul meu, și pornesc la drum. Este o zi cu soare, fără zăpadă și fără ger, mugurii liliacului sunt gata să plesnească, ghioceii încearcă să scoată capul din pământ, vrăbiile se hârjonesc, porumbeii – fulgi de nea colorați – intră în jocul copiilor, ciugulesc semințele din mâinile lor, apoi se înalță brusc, fac tumbe, revin pe pământ, hrănesc puii, fac dragoste și iar se ridică în înaltul cerului.

Vremea este ca în decembrie ’89, dar lucrurile s-au schimbat mult. Intru în supermarket, cumpăr ceea ce doresc și, pâș-pâș, ajung în fața Casei de cultură unde nepoți, bunici, părinți, privesc pruncul Iisus Hristos, ieslea, magii veniți cu daruri. Un octogenar întreabă:

– Moș Gerilă, ce mai faci? Ce carte citești? Drumul a fost greu, renii sunt sănătoși?

– Bunicule, nu este Moș Gerilă, este Moș Crăciun, zice o fetiță.

Cine bănuia în urmă cu 32 de ani că pruncul Iisus și Moș Crăciun vor veni la Alexandria?

Mă alătur grupului de oameni veniți să comemoreze evenimentul din ’89. Îmi zbârnâie inima și sufletul când preotul pronunță numele tinerilor teleormăneni secerați de gloanțe, trase, nu se știe nici astăzi, de cine și nici de unde, când se depun coroane de flori, se aprind lumânări, se intonează „Presărați pe-ale lor morminte”. Chipurile celor 19 Eroi încrustate în marmură privesc, parcă mirați că, an de an, tot mai puțină lume vine la locurile unde, în Decembrie ’89, s-a luptat și s-a murit pentru libertate, pentru ca tuturor românilor să le fie bine. Este adevărat că, în această perioadă, s-au petrecut și fapte nedorite, dar de acest lucru nu sunt vinovați Eroii.

Festivitatea s-a terminat. Zăpada curată, așteptată de mult, se așterne peste câmpiile întinse, roditoare, ale județului Teleorman.

LA MULȚI ANI, ALEXANDRIA!

Gheorghe Olteanu (Fragment din cartea autobiografică „Profesorul. Poveste de viață”)