Au unii puterea de a da sfaturi oricând, chiar și în cele mai nepotrivite momente.

În plus, sfatul vine de la cineva total diferit, care nu este în situația ta, adică ți se amestecă în viață unul care nu se luptă cu greutățile, ca tine. Stă, te analizează și-ți spune: „Privește cu optimism!”.

Păi cum să privești cu optimism, domnule, având buzunarele goale, în care nu ai decât bani de pufuleți, pentru masa de prânz?

Știe el, sfătuitorul, că nu-ți mai poți limpezi gândurile, tot făcând și desfăcând planuri, că nu ajungi la niciun rezultat, oricât ai dori?

Știe cineva că pentru plata facturii de energie electrică te-ai împrumutat prin vecini, că de la colegii de serviciu ai luat bani să plătești gazele, iar când ai luat salariul, după ce ți-ai plătit datoriile, ai mai rămas cu banii pentru pâine?

Înțelepții care fac teoria „coșului de cumpărături” au umblat vreodată prin magazine după promoții, să stea la coadă și să cumpere produse care expiră în câteva zile, dar pe care să le pună în congelator și să le consume la multe zile după termenul expirării, bucuroși că au ce mânca?

Ne-am săturat de teoria bățului de chibrit, de parcă importantă ar fi partea unde se află pucioasa, nu dacă pucioasa se aprinde sau nu!

Cam așa stau lucrurile și cu acest „coș de cumpărături”, în care punem tot mai puțină carne și tot mai puține ouă (pentru că li s-a dublat prețul), că, deh, moțată sau nu, găina nu-și vinde producția pe puțin, ține la preț, de-aceea-i găină!

Cum să privim cu optimism, dragi contemporani, viața noastră, care este o durere prelungită cu altă durere, care ne-a abrutizat și ne-a transformat în ființe total dezorientate, care merg spre nicăieri, acolo unde domnii de azi vor?

Nimeni nu ne vede, nimeni nu vrea să înțeleagă chinul pe care ne este dat să-l trăim.

Se fac prognoze, studii, se etalează tabele și sondaje, toate prezentând negura din viața noastră într-un roz infinit, de parcă lucrurile ar sta nu bine, ci minunat!

Și iar vine unul și spune că trebuie să privim cu optimism, că de la începutul lunii ni se vor mări salarii, pensii și alte indemnizații, de parcă ni s-ar da bani cu poala și am ajunge să nu mai știm ce să facem cu ei.

Amăgirea românilor cu două sute de lei, asta-i „oferta” pentru coșul zilnic, care, în realitate, scade în greutate și adună produse de proastă calitate.

Privește cu optimism, dacă poți!

Privim cu dezamăgire, cu durere, cu neputință cum viața noastră a devenit o scenă pe care jucăm propria noastră tragedie.

Ziua de mâine nu va fi nicidecum mai bună ca ziua de ieri sau de azi, ci mai grea, cu mai multe probleme nerezolvate, cărora li se vor adăuga altele, pentru că va veni un alt „mâine”, la fel de neprietenos.

Cornelia RĂDULESCU