Prezent sau gânduri din scaunul cu rotile
Noaptea, când lumina orașului se stinge, mă uit la cer. Stelele strălucesc ca niște diamante împrăștiate pe un covor negru. Îmi imaginez că acolo sus sunt îngeri adormiți, veghind asupra noastră. Și în timp ce savurez o ceașcă de cafea amară, mă simt în siguranță. E un refugiu în care pot găsi liniștea și răspunsuri la întrebările mele.
Așa că merg înainte, cu visele goale și ochii deschiși. Las trecutul să fie doar o amintire și mă bucur de prezentul pe care Dumnezeu mi-l oferă. Poate că nu pot alerga, dar pot zbura cu gândurile mele. Și asta e suficient…
Mihail TĂNASE
Despre autor
